Mulți oameni folosesc „gigabit" și „gigabyte" drept sinonime ori confundă termenii.
Mulți oameni folosesc „gigabit" și „gigabyte" drept sinonime ori confundă termenii. În timp ce ambii termeni sunt unități de măsură ale datelor digitale, există diferențe, iar furnizorii de servicii Internet (ISP) profită de această confuzie.
Un bit este cea mai simplă unitate folosită în tehnicile de calcul și telecomunicații. Un bit este o unitate binară, adică poate avea două valori: 1 sau 0. În computere, această valoare poate indica expresii ca: „adevărat" sau „fals" și „da" sau „nu".
Un byte sau un octet înseamnă 8 biți. Werner Buchholz, un om de știință american, a inventat termenul de „byte" în 1956, în timpul construcției computerul IBM Stretch. El a scris intenționat termenul în acest fel, pentru a nu se încurca cu „bit".
Atunci când vrem să vorbim despre un număr mare de biți sau bytes (octeți), folosim prefixele din sistemul metric. Pentru a distinge între cele două unități în caz de abreviere, „b" reprezintă „bit", iar „B" reprezintă „byte".
După cum se poate vedea, 1Gb (gigabit) înseamnă doar 125MB (megabytes). Revenind la ipoteza prin care furnizorii profită de confuzie, dacă transformăm o viteză de descărcare de 100Mb/s în bytes/secundă, rezultă o viteză de descărcare de doar 12,5MB/s. La aceeași scară, în momentul în care ISP-ul vă promite o viteză de descărcare de 1Gb/s, puteți descărca cu un plafon de 125MB/s.
Bineînțeles, pentru a descărca atât de rapid este nevoie de un CPU și un SSD foarte rapide, însă, în cazul în care credeați că plătiți pentru 1GB/s, nu este așa.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu