• De ce vreau ca trenul să fie ”un lux” în România

Prețul a ceea ce nu avem

Astăzi, o călătorie rapidă cu avionul costă cât una de o zi cu trenul, în România. Lipsa infrastructurii feroviare dictează sărăcia și marile aglomerări urbane. Nu sunt finanțist, economist, analist sau ce mai trebuie să mai fiu, sunt un simplu om care vede ce nu avem și prețul a ceea ce nu avem. 

Leagă, nu desparte

Într-o societate sănătoasă, infrastructura feroviară bine pusă la punct leagă marile orașe de micile orașe din jur, dar și de marile orașe din țară, de punctele turistice cheie (asta dacă ar exista o strategie de turism) și de marile orașe europene. Oameni de afaceri, avocați, politicieni, medici, diplomați, cu toții circulă cu trenul, în activitatea de zi cu zi, când nu au obligații la nivel înalt. Nu-și murdăresc costumul, nu întârzie la ședințe, la operații. Trenul e curat, nou, peste economy class-ul din avioanele clasice. Trenul e ”respect” pentru toți cetățenii, de la omul care câștigă salariul minim până la cel care i-l plătește. Prețul biletului de tren nu e doar pentru cei care au bani, e pentru toți, fiind conceput ca un mijloc de transport care leagă, nu desparte. 

Marile orașe, mari spații comerciale prăfuite, poluate și murdare

Lipsa infrastructurii feroviare se simte în aglomerările din marile orașe, cu un aer irespirabil, sufocate de mașini și clădiri, praf și aglomerație. Marile orașe miros urât și se prăbușesc sub aglomerația de oameni care le acceptă și așa. Aproape nimic nu se mai face bun în aceste orașe din România, pentru că au devenit spații comerciale, unde, orice ai face, banul merge, oricum, fără pretenții. Nu există reguli și asta se vede din orice unghi ai privi Bucureștiul. E părăsit în praf, mizerie și poluare, plin de bani și sărac, în același timp. Seamănă cu un coș de gunoi al tuturor, pentru că atât poate să ducă. Haosul perfect. 

Investiția în infrastructura feroviară, investiție în oameni și viitor

Dacă am avea o infrastructură feroviară sănătoasă, care să lege Capitala, din mai multe puncte, de orașele situate la 30-45 de minute de mers (de mers, nu de stat la 10-20 km/h), micile orașe ar fi și ele dezvoltate. Cei care aleg să se mute în București sau imediat lângă București, s-ar muta în alte dezvoltări urbane, și-ar construi o viață acolo, iar, în jurul vieții lor, s-ar construi mici afaceri, totul dezvoltându-se armonios și sănătos, în cascadă. 

Marile orașe ar mai respira, copiii ar putea să crească în medii cu mai mult verde, cu aer mai curat, fără miros de gaze de eșapament, tinerii și-ar putea pune bazele unui viitor mai simplu, necopleșiți de ratele la apartamentele mici și scumpe. 

Investiția în infrastructură feroviară nu este o simplă investiție în fier, este una în oameni și orașe, în viitor și o lecție pe care România, parcă izolată în trecut, încă n-a învățat-o. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News