De doi bani speranţe

În fine, hai să mai vorbim şi de fotbalul în sine. Destul am discutat de DNA, de huligani, de meciuri întrerupte şi de „gesturi eroice”.

Seara de joi ne-a dat ceva satisfacţie în plan sportiv. Am putut spune: „Uite, frate, că nu suntem chiar ultimele găini!”.Jucătorii stelişti au dat dovadă de caracter şi voinţă şi au reuşit o victorie în faţa echipei israeliene Maccabi Haifa (4-2), chiar fiind în zece oameni, după eliminarea lui Costea ăl mare. Iar Cristi Tănase şi-a amintit că este fotbalist, nu jucător de fotbal. A dat, frate, o bombă... Culmea, nu sexy. Ci în vinclul porţii adverse. Frumos. Şi atmosfera de pe Arena Naţional, creată de 38.000 de spectatori, şi evoluţia scorului au fost super. Am avut de toate. Să fie ăsta adevărata renaştere a Stelei sau doar un simplu foc de paie? Vedem duminică, cu Concordia Chiajna.

Adevărata performeră s-a numit FC Vaslui. Cele trei puncte cucerite în faţa unei mult mai valoroase grupări portugheze Sporting Lisabona sunt într-adevăr un succes. Mă gândesc cum ar fi fost ca plăieşii lui Adrian Porumboiu să fi cucerit titlul de campioană şi să nu fi avut interdicţie la transferuri, impusă de UEFA. Ehe, ce echipă ar mai fi făcut fostul arbitru cu cele 18 milioane de euro venite de la forul continental, pentru a face faţă Ligii Campionilor... Aşa, gălăţenii de la Oţelul şi-au pus banii la ciorap şi vor trăi trei-patru ani din ei. Nu faptul că palmaresul este campioanei României este zero puncte şi un gol marcat în grupa C a Ligii, după patru meciuri, deranjează, ci felul modest în care se prezintă şi obiectivele mărunte pe care şi le propun. Cam rupţi în fund la masa bogaţilor. Oţelul va fi cu siguranţă cea mai slabă reprezentantă a fotbalului românesc în cea mai tare competiţie continentală din istorie. Cred cu convingere că nu va reuşi să adune niciun măcar punct. Când îţi aminteşti că spuneau că vor să depăşească performanţa celor opt puncte strânse de echipa lui Dan Petrescu, Unirea Urziceni, în 2009, te umflă râsul...

Rapidul n-a ieşit din tiparul tradiţional al neamului româmesc. A început foarte bine meciul cu Legia Varşovia (pierdut cu 1-3), a lăsat impresia că poate realiza ceva, dar a avut nenorocul ca un jucător matur, Dan Alexa, să facă două gesturi negândite, pentru care a văzut de două ori „galben”, cu care şi-a batut joc de munca unei întregi echipe şi s-a ales praful. Adio, Europa! O vină are şi Răzvan Lucescu. Nu este de acceptat să nu ai în vedere să creşti un portar de valoare, care să stea în umbra titularului Dani Coman, să-i dai preilejul să mai apare la meciurile mai puţin importante din campionat, şi să fi nevoit să-i faci debutul într-o partidă atât de importantă din Europa League, mă refer la Drăghia. Nici nu poţi fi supărat pe el că a făcut gafa de la golul doi polonez la cât de „crud” este.

Cele două victorii româneşti de joi nu reprezimtă deocamdată prea mult. Doar ne-a mai trezit puţin orgoliul. Până a realiza cu adevărat ceva memorabil, o calificare în „şaisprezecimile” Europa League, este cale lungă. Vasluiului i-ar trebui măcar un egal strâns cu Lazio Roma, la Piatra Neamţ, runda următoare, urmată de o victorie în Elveţia, cu FC Zurich, pe 14 decembrie. Destul de greu. Iar Steaua stă şi mai prost. Intervin foarte multe calcule şi depinde de ce face Maccabi. Totuşi, bine că sunt încă „în viaţă”, nu ca Rapid, şi ne mai dau speranţe de doi bani fotbalul românesc mai înseamnă ceva în cel european

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News