De la căpitanul Bucur la colonelul Dedu

Au trecut de atunci saptesprezece ani. Foarte mult. Sau foarte putin. Pentru capitanul Bucur a fost un calvar. Si mai este. Chiar daca a castigat definitiv, la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, procesul sau impotriva statului roman. De fapt impotriva SRI. Pentru colonelul Dedu e inca putin. Sau, pentru cei care-l persecuta, prea putin. El este abia la inceputul calvarului. In lupta sa cu acelasi SRI. Interceptarile fac victime si printre ei. Nu doar printre noi.

 Astazi, capitanul Bucur, dupa ce recent a castigat definitiv procesul impotriva statului roman la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, este pe cale sa intre in greva foamei. Este pregatit chiar sa moara. Si asta numai de dragul dreptatii. Acum saptesprezece ani, capitanul Bucur a facut un gest extrem. Considerat de catre unii drept eroic. Iar de altii drept tradare. Unii eram noi, reprezentantii de atunci ai societatii civile. Capitanul Bucur nu a mai rabdat sa incalce legea la ordinul superiorilor sai si, intr-o buna zi, s-a prezentat in fata presei si a spus adevarul. A pus pe masa si la difuzoare toate probele. Toti am aflat atunci cum ziaristi, sindicate si partide politice eram interceptati. Evident ilegal. Fara mandat. Chiar de catre institutia - Serviciul Roman de Informatii - platita din bani publici si care, intre altele, are si datoria de a preveni, devoala si combate interceptarile ilegale. Capitanul Bucur a pus atunci totul pe tava. Nu numai propria sa marturie. Ci chiar suporturile autentice pe care eram inregistrati. Benzile magnetice.

 Cum a reactionat atunci statul roman? Cum a reactionat opinia publica? In mod evident, in urma cu saptesprezece ani, s-a produs un clivaj. In timp ce autoritatile statului, si chiar unele dintre partidele politice, au incercat sa puna "batista pe tambal", liderii unor sindicate, ai unor organizatii ale societatii civile, dar mai ales presa au reactionat furibund. A fost incalcata legea. A fost terfelita Constitutia. A fost injosita democratia. Si, cu toate acestea, vinovatii din Serviciul Roman de Informatii nu au fost pedepsiti. Niciunul dintre conducatorii institutiei nu a platit cu capul. Niciodata SRI nu si-a cerut scuze. In schimb, a aparut vinovatul fara vina. Capitanul Bucur. Anchetat fara mila si apoi condamnat penal. Un om care si-a pierdut slujba. Ramas pe drumuri cu intreaga sa familie. Hartuit si fugarit in toti acesti ani.

 Capitanul Bucur a actionat statul roman in judecata si, iata, dupa saptesprezece ani, la CEDO s-a facut dreptate. Dar ce inseamna dreptatea CEDO pentru statul roman? Macar acum Serviciul Roman de Informatii ar fi trebuit sa-si ceara scuze. Sa-l reincadreze in munca pe Bucur. Sa-l despagubeasca. Si daca nu, atunci comisia parlamentara care supravegheaza activitatea SRI ar fi fost datoare sa ceara acest lucru. Daca este adevarat ca supravegheaza. In fata nesimtirii unor autoritati ale statului roman, capitanul Bucur urca din nou Golgota. In temeiul decizei CEDO, actioneaza din nou SRI in judecata, urmand sa profite de celebritatea justitiei romanesti si sa mai astepte vreo cinci-sase ani pana la dreptate. Sau - cine stie? - poate pana la o noua nedreptate. Ca despagubirile tot nu le platesc procurorii si judecatorii vinovati.

 Intre timp s-a petrecut si faimosul eveniment "Terasa Anda" cand doi tineri, care vorbea despre legaturile din tinerete ale lui Ion Iliescu cu KGB, ziarista Tana Ardeleanu si viitorul parlamentar George Scutaru, au fost interceptati, tot ilegal, si prinsi in flagrant. De catre jurnalisti. Si-a cerut macar scuze cineva?

Citește mai multe pe CorectNews

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News