De unde avea Marin Preda whiskeyul găsit la el acasă în ziua morții: A deschis sticla și a băut o gură, pe urmă a plecat cu ea

Cu o zi înainte de a muri, a mers la magazinul lui Gheorghe Florescu, cel mai cunoscut cafegiu din București, unde a cumpărat o sticlă de whisky.

Marin Preda a cumpărat whiskeyul găsit la el acasă în ziua morții lui de la Gh. Florescu. „A venit joi la prânz. M-a întrebat dacă am o sticlă de whisky, a deschis sticla și a băut o gură, pe urmă a plecat cu ea.”

Redăm dialogul dintre Ionuț Vulpescu și Gheorghe Florescu din cadrul podcastului Avangarda:

I.V.: Marin Preda a venit?

G.F.: Da, a venit! Într-o joi, dacă nu ne mă înșel. Joi, pe la prânz, așa. A fost și băiatul lui la mine. 

I.V.: Sunt 100 de ani de la nașterea lui, anul ăsta. 

G.F.: Și el m-a întrebat dacă am o sticlă de whisky, a deschis sticla și a băut o gură, pe urmă a plecat cu ea. Se pare că acea sticlă a fost găsită lângă el. I s-a făcut rău în noaptea de joi spre vineri și a murit la Mogoșoaia. La Casa Scriitorilor. 

I.V.: Deci l-ați văzut în ultima lui zi. 

G.F.: Joi, la prânz. Joi la prânz, da! 

VEZI ȘI: Poetul care fuma mult și era un băutor de cantități uriașe de cafea. A avut parte de un diagnostic greșit, a fost tratat cu injecții de sulfat de mercur - https://www.dcnews.ro/poetul-care-fuma-mult-si-era-un-bautor-de-cantitati-uriase-de-cafea-a-avut-parte-de-un-diagnostic-gresit-a-fost-tratat-cu-injectii-de-sulfat-de-mercur_910795.html

Prozator, eseist şi traducător, Marin Preda s-a născut în comuna Siliştea-Gumeşti, judeţul Teleorman, la 5 august 1922, într-o familie de ţărani.

Dicţionarul General al Literaturii Române (Academia Română, Ed. Univers Enciclopedic, 2006) scrie că Marin Preda a fost fiul Joiţei Preda şi al lui Tudor Călăraşu, din a doua căsătorie, nelegalizată pentru a-şi păstra, fiecare, lotul de pământ primit la sfârşitul războiului (Joiţa Preda, ca văduvă de război). Tatăl său a avut din prima căsătorie trei băieţi: Ilie, Gheorghe şi Ion (deveniţi Paraschiv, Achim şi Nilă în "Moromeţii"), iar mama, două fete: Măria şi Miţa (Ilinca şi Tita în acelaşi roman). Din a doua căsătorie s-au născut Marin şi Alexandru (Sae), care vor lua numele de familie al mamei.

Apare în 1955 romanul "Moromeţii", publicat mai întâi în "Viaţa românească".

În 1956, se tipăreşte în volum nuvela "Ferestre întunecate" (apărută anterior în "Viaţa românească"), din care se vor prelua diferite elemente în volumul al doilea din "Moromeţii".

La 20 martie 1957, este distins cu Premiul de Stat pentru Literatură, clasa I, pentru romanul "Moromeţii". Este ales membru în Biroul Uniunii Scriitorilor. În lunile octombrie şi noiembrie acelaşi an participă la o deplasare a oamenilor de artă în câteva ţări din Mediterana, iar în decembrie face o călătorie de documentare în Vietnam.

Publică, în 1967, volumul al doilea al romanului "Moromeţii", notează Dicţionarul General al Literaturii Române.

În 1968, iese de sub tipar romanul "Intrusul" şi i se acordă Premiul Uniunii Scriitorilor pentru acesta. În acel an se căsătoreşte cu Elena Mitev. Publică piesa "Martin Bormann", jucată la Teatrul Naţional din Bucureşti în stagiunea 1967-1968.

A murit la 16 mai 1980, la Mogoşoaia. În 1980 îi apare ultima scriere antumă, trilogia românescă "Cel mai iubit dintre pământeni", care înregistrează un uriaş succes de critică şi de public, potrivit Dicţionarului Scriitorilor Români.

Unele din romanele sale au fost traduse în limbile franceză ("Marele singuratic", în 1975) şi suedeză ("Intrusul", în 1976).

VEZI ȘI: Cum a pierdut Nichita Stănescu Premiul Nobel - https://www.dcnews.ro/cum-a-pierdut-nichita-stanescu-premiul-nobel_910929.html

Opera sa a oferit subiecte de film, unele scenarii fiind semnate chiar de scriitor: "Desfăşurarea" (1954, r. Paul Călinescu), "Porţile albastre ale oraşului" (1973, r. Mircea Mureşan, film distins cu Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România în 1974), "Marele singuratic" (1976); sau de alţi autori: "Imposibila iubire" (1983, r. Constantin Vaeni), "Moromeţii" (1986, r. Stere Gulea, film distins cu Premiul ACIN în 1987), "Cel mai iubit dintre pământeni" (1992, r. Şerban Marinescu).

A fost membru corespondent al Academiei Române - Secţia de ştiinţe filologice, literare şi artistice (ales la 1 mart. 1974), şi membru titular post-mortem al acesteia (ales la 3 iulie 1990).

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News