Decizia CCR nu înseamnă ”amnistie” în cazul doctoratelor plagiate. Tema, o măciucă politico-mediatică

”Nu împărtășesc opiniile exprimate de unele persoane potrivit cărora decizia de ieri a Curții Constituționale este o „amnistie a plagiatelor”. Ieri, CCR nu a făcut nimic altceva decât să clarifice o procedură, a scris rectorul SNSPA, Remus Pricopie, pe Facebook. Putem avea două situații, pe care, în acest moment, Legea Educației nr. 1/ 2011 nu le tratează distinct.

a) Se constată plagiatul înainte de eliberarea unei diplome de doctor în științe. În acest caz, Ministerul Educației/universitatea blochează/anulează procesul de eliberare a diplomei. Evident, persoana în cauză (doctorandul), se poate adresa instanței pentru a contesta decizia Ministerului/universității cu privire la constatarea plagiatului;b) După eliberarea diplomei de doctor în științe, se constată că aceasta a fost obținută pe baza unei teze de doctorat plagiată. În acest caz, Ministerul Educației/universitatea se adresează instanței pentru anularea diplomei – „retragerea titlului de doctor” – și pentru deliberarea în raport cu efectele juridice deja produse (obținerea unor sporuri salariale, a unor poziții academice care sunt condiționate de deținerea titlului de doctor – de exemplu, conferențiar sau profesor universitar etc.).

b) Această doua speță este motivul pentru care a fost necesară intervenția CCR, care, de altfel, a decis ceea ce ar fi decis în cazul oricărui alt act administrativ sau civil emis de o instituție publică, care a produs efecte juridice. Aceste acte nu pot fi anulate/retrase de către emitent, ci numai de către o instanță. Această clarificare de natură juridico-constituțională nu înseamnă însă amnistie, care, de altfel, în cazul plagiatului, nu poate funcționa. Plagiatul există în România la cote îngrijorătoare, iar implicațiile sunt devastatoare, mai ales atunci când vorbim de performanța spațiului academic românesc. Din păcate, aproape NIMENI nu dorește cu adevărat clarificarea subiectului, nici măcar cei care au această obligație (Ministerul Educației, Consiliul Național al Rectorilor, unele universități etc.). Subiectivismul, interesele personale sau de grup, radicalismul sau exaltarea unor „comunicatori”, mințile încâlcite ale unor decidenți, toate pun piedici semnificative în combaterea unei forme de impostură care afectează credibilitatea sistemului de educație în ansamblu. Pentru unii, descoperirea unor doctorate plagiate este numai o extensie a luptei politice, în timp ce pentru alții, doctoratul este o formă de legitimare politică. Nici unii, nici alții nu au nimic în comun cu cercetarea sau cu spațiul academic.Până nu se va scoate această temă de pe masa ping-pongului politic, până când nu vor fi lăsați oamenii din domeniul cercetării și experții în proceduri juridice să găsească soluții riguroase de prevenire, identificare și pedepsire a plagiatului, tema va fi în continuare o măciucă politico-mediatică și nimic mai mult”, a concluzionat rectorul SNSPA, Remus Pricopie.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News