Demonstrație despre inteligența politică a lui Liviu Dragnea
Proiectul de lege impotriva discriminarii sociale propus de Liviu Dragnea reprezinta o nerozie simandicoasa. Dar e o nerozie care a trecut in cateva zile prin Senat – ceea ce nu s-a intamplat cu votul prin corespondenta sau cu reformele ANAF – ceea ce arata ca initiatorul sau are in acest moment forta uriasa de a impune propriilor colegi orice neghiobie.
Merita inteles, in context, cum a ajuns un om atat de puternic ca Dragnea sa gandeasca gogorita “discriminarii sociale”; e extrem de relevant cum face trecerea inspre marea politica – cu legi, programe de guvernare si proiecte de tara – un activist de partid obisnuit mai degraba cu “sa ne organizam mai bine” si “toata lumea iese la vot”. Pentru ca daca viciul de inteligenta care a produs “discriminarea sociala” e caracteristic lui Dragnea – si nu e doar un accident – atunci PSD va avea mari probleme de pozitionare cu acesta in frunte.
Ipoteza uzuala pentru explicarea neroziei legislative produse de seful PSD este cea a “cenzurii”: Dragea vrea sa blocheze libertatea de exprimare si atacurile la adresa PSD (“pesedist corupt”, de pilda, in mod normal un pleonasm, ar deveni prin lege o discriminare sociala); ei bine, din punctul meu de vedere, aceasta ipoteza nu este valida. Condamnat la un an de inchisoare (cu suspendare), Dragnea nu se afla intr-un moment de expansiune autoritara, ci intr-unul de seductie europeana si democratica. Facand orice pentru a convinge Inalta Curte si “sistemul” (din perspectiva lui, sigur) sa nu-l condamne prin decizia definitiva, el face eforturi reale pentru a demonstra ca e un lider modern, liberal, pro-Justitie. Va veni si vremea pentru satrapie si faradelegi – dar nu acum! Iata de ce cred ca Dragnea n-ar fi acceptat nici in ruptul capului – daca ar fi priceput ce face – sa impuna “discriminarea sociala” in Parlament inaintea sentintei sale definitive.
Nu: ipoteza mea e ca Dragnea a gandit proiectul “discriminarii sociale” in contextul isteriei unui membru PSD pe teme de Hitler (“mi-e dor de Hitler”, ceva de gen), la cativa ani de la iesirea in decor a lui Dan Sova pe teme de Holocaust, cu scopul de a se arata un politician cool, de viitor. “O sa ma placa ambasada ambasada SUA, deci o sa ma placa sistemul, deci o sa ma placa Livia Stanciu – deci o sa scap!” – a gandit Dragnea, in simplitatea lui taraneasca si candida (doar a vazut el in “Balanta” ca “Americanul e cel mai prost om din lume!”). Si, ca sa-l iubeasca americanii si sistemul, s-a apucat sa genereze un departament al demnitatii umane sau un minister al fericirii universale, ceva de gen. Un proiect vadit inutil, ale carui parti utile sunt deja in legislatia romaneasca – aberatiile fiind menite sa aduca, in fapt, un element de noutate care sa justifice demersul. Si o naivitate care arata cat de simplist si de stupid isi imagineaza Dragea ca gandesc “americanii”, “sistemul”, reformatorii si judecatorii astia…
Ori asta e o veste proasta pentru PSD: Dragnea nu e nici macar un autoritarist viclean, ci un inocent care, crezandu-se smecher, alunecos, Richelieu, nascoceste o gogorita atat de mare incat isi face singur rau. Stan si Bran. BD in actiune.
E foarte greu sa faci dintr-un astfel de politician, foarte bun cand vine vorba de “sa ne organizam mai bine”, un lider cu viziune.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
