Depeche Mode a concertat, miercuri, 26 iulie, în Bucureşti, iar Dave Gahan, Martin Gore şi trupa care a pus bazele unui adevărat curent în România au fost bucurie pură.
După o zi extrem de încinsă, cu temperaturi de 39-40 de grade, concertul Depeche Mode a fost exact ce au avut nevoie zecile de mii de spectatori de pe Arena Naţională. Chiar şi dacă nu o ştiau.
Văzusem, la câteva ore după concert, opinia unei jurnaliste despre concert.
"Vă daţi seama în ce ţară am trăi dacă sentimente precum cele simţite la concertul de aseară ar face parte din every day life? Cum ar fi să ne bucurăm de bucuria altora, alături de ei şi ei să facă la fel pentru noi, fără stimulente precum un concert reuşit? Mă gândesc cum ar fi fost dacă generaţiile blocate în restricţiile comunismului ar fi experimentat mai devreme astfel de evenimente spectaculoase, cu trăiri puternice. Poate dacă vin tot mai multe concerte în România, ne mai vindecăm şi noi. Este clar că acolo uităm că ne detestăm în restul timpului", a scris Cristina Cileacu, de la Digi24, pe Facebook.
Şi nu aş putea fi mai mult de acord.
Am mai fost la concerte, am văzut Metallica şi Guns N'Roses pe Arena Naţională, Iron Maiden la Romexpo şi Queen + Adam Lambert la Bologna. Bucuria depecharilor a fost, însă, fără egal. Am văzut oameni care nu puteau sta pe scaune, oameni care au dansat aproape constant, cu mâinile în aer, oamenii care au zâmbit suficient cât să lumineze întreaga arenă, mai mult decât fulgerele care au brăzdat cerul Capitalei, şi care au strigat de bucurie mai tare decât orice tunet care cutremura oraşul.
Ba mai mult, pentru că a văzut un public care nu s-a speriat de ploaia torenţială, Martin Gore a coborât de pe scena acoperită pe platforma care ajungea în mijlocul celor din primele rânduri şi a dansat alături de ei, înainte de a face o plecăciune în faţa a ceea ce a fost, probabil, cel mai bun public de concert din România.
Hiturile trupei, precum I Just Can't Get Enough, Enjoy the Silence sau Personal Jesus au ridicat zeci de mii de mâini în aer, şi au făcut tot atâtea inimi să salte. Ba chiar, la un moment dat, am fost martorul unui moment pe care nu îl mai văzusem nicăieri. Un întreg stadion luminat de telefoanele celor prezenţi, atât de tare încât părea că s-a aprins nocturna. "It's a f***ing sky of stars", spunea Adele în urmă cu ceva ani, într-un concert la Royal Albert Hall, când i-a rugat pe toţi cei prezenţi să îşi aprindă lanternele de la telefoane. Diferenţa e că Dave şi Martin nu au cerut, doar au primit!
Singurele lucruri care nu mi-au plăcut au fost apa fără dop, în sticlă de jumătate, şi faptul că s-a terminat concertul după doar 2 ore. După ce la Guns N'Roses am cântat şi am tropăit aproape 3 ore şi jumătate, cu alte zeci de mii de oameni încinşi de vocea stinsă a lui Axl Rose şi de chitara lui Slash, la Depeche Mode sunt sigur că toată lumea ar mai fi rezistat cel puţin încă o oră. Poate data viitoare!
Cert este că, după o zi în care toată suflarea s-a chinuit să prindă un bilet la Coldplay, cei de la Depeche Mode au arătat că sunt nemuritori. Şi aşa vor rămâne!
*acest articol reprezintă o opinie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News