Descoperire istorică în rocile din Groenlanda, vechi de 3,7 miliarde de ani

În primii ani de existență ai Pământului, atmosfera sa nu era deloc așa cum o cunoaștem astăzi. Cu aproximativ 4,5 miliarde de ani în urmă, planeta noastră era acoperită de oceane de magmă în topire. Pe măsură ce temperatura Pământului a scăzut treptat, aceste oceane de magmă au început să se solidifice, transformându-se în rocă și modelând astfel structura, chimia și atmosfera planetei noastre. Până în prezent, se credea că dovezi ale acestor roci timpurii au fost pierdute din cauza proceselor complexe de tectonică a plăcilor.

Cercetătorii de la Universitatea din Cambridge au făcut o descoperire remarcabilă în sudul Groenlandei, scrie iflscience.com. Aceștia au identificat urme ale primelor oceane magmatice ale Pământului în roci cu o vechime de 3,7 miliarde de ani, oferind o perspectivă asupra unei perioade în care planeta noastră era aproape în totalitate topită.

Cum s-au format rocile "de la capătul pământului"

Formarea Pământului a fost un proces complex și tumultuos, marcat de coliziuni violente cu alte corpuri cerești. Unul dintre aceste evenimente cruciale a fost impactul cu o planetă de dimensiuni comparabile cu Marte, rezultând în crearea Lunii. Aceste coliziuni au eliberat o cantitate semnificativă de energie, suficientă pentru a topi crusta și mantaua Pământului, transformându-le în oceane vaste de magmă.

În prezent, scoarța terestră s-a solidificat, formând stratul exterior al planetei, în timp ce mantaua a devenit un "solid plastic" care permite mișcări geologice lente. Pe măsură ce temperatura Pământului a scăzut, oceanele de magmă s-au cristalizat treptat, stabilind fundamentele pentru mediul actual.

Acest proces de răcire a contribuit la solidificarea compoziției atmosferei timpurii a Pământului. Gazele vulcanice eliberate în timpul acestor perioade de răcire au jucat un rol esențial în definirea compoziției chimice a atmosferei primordiale. Această atmosferă în evoluție a fost un mediu propice pentru apariția și dezvoltarea vieții, oferind condiții esențiale pentru procesele biologice ulterioare. Astfel, formarea Pământului nu a fost doar un eveniment geologic, ci și un catalizator crucial pentru apariția vieții pe planeta noastră.

Este plauzibil ca urmele chimice ale acestor roci să persiste în adâncurile Pământului, ascunzându-se, posibil, în apropierea graniței dintre mantaua și nucleul terestru. Din nefericire, aceste depozite de cristale rămân inaccesibile pentru noi. În scenariul în care aceste substanțe ar ajunge la suprafața Pământului, ar fi expuse proceselor de topire și solidificare, lăsând doar indicii în rocile vulcanice pe care le putem studia în continuare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News