Acad. Jean-Jacques Askenasy, medic neurolog și cercetător, a vorbit despre Alzheimer și de ce oamenii își amintesc ce au făcut cu mulți ani în urmă și uită ce au făcut recent.
"Alzheimer este rezultatul unei încărcări cu substanțe care nu își trăiesc procesul lor natural de transformare, se transformă în substanțe de eliminare, care în loc să fie luate de macrofagi și eliminați de sânge, în urină, afară, rămân concentrat în celulele din creier și încet, încet ucid aceste celule. Noi ne naștem cu o sută de milioane de celule de neuroni în creier. Aceste o sută de milioane de celule din creier cu care eu, dumneavoastră și cei doi prieteni din platou ne-am născut au durata de viață, pentru dumneata, 47 de ani, pentru mine, 94 de ani.
Un om este o federație de o sută de trilioane de celule. Fiecare celulă e o entitate vitală de sine stătătoare. La mine în creier și la oricine în creier sunt 100 de miliarde de celule care poartă numele de neuroni. Acolo e inteligența, vorbirea, gândirea, memoria și emoțiile, toate la un loc. În momentul când apare Alzheimerul, foarte mulți neuroni încep să moară și, în creier, în loc de această populație cu neuroni, apar zone cu lichid cefalorahidian sau zone de atrofie - dispare substanța cu care noi gândim. Chiar dacă omul care suferă de boala Alzheimer începe să învețe italiana 8 ore pe zi, nu poate să rezolve problema. Procesul de îmbătrânire și degenerare a creierului își continuă viața. Este o boală degenerativă, o boală cu modificări biochimice", a explicat Jean-Jacques Askenasy, în podcastul Avangarda, cu Ionuț Vulpescu.
"Memoria se șterge în funcție de... întâi se pierde capacitatea de atenție și de memorizare imediată. Procesul de îmbătrânire este un proces în care memoria veche se păstrează și memoria nouă, de fixare, din ultimele săptămâni, luni, ani dispare. Capacitatea de fixare, de depozitare a datelor de memorie recentă e o capacitate a creierului care se pierde în Alzheimer. Și atunci uit unde am pus ochelarii, cheile, pantofii, ciorapii și, în schimb, țin minte ce mi-a dat mama să mănânc când am plâns și m-am supărat la vârsta de 6 ani. Ceea ce e foarte paradoxal, dar e un lucru foarte cunoscut.
Eu acum am interviu cu dumneavostră, vă privesc. Ochii transmit creierului în zona occipitală imaginea dumneavoastră -iImaginea dumneavoastră este întipărită în anumite zone temporale ale creierului - și eu, după ce ne despărțim, dacă mă întreabă soția cum arată domnul Ionuț Vulpescu, eu pot să vă descriu. Acest lucru, din cauza vârstei, poate să dispară după trei zile, patru zile, cinci zile. În schimb, pot să îi spun cum arăta bunica, atunci când aveam eu 5 ani. Ceea ce este foarte paradoxal - că nu îmi aduc aminte figura pe care am văzut-o acum cinci zile, dar îmi aduc aminte cum arăta acum 90 de ani bunica", a explicat medicul neurolog.
Jean-Jacques Askenasy, medic neurolog, cercetător și academician, s-a născut în Bulgaria, la vârsta de trei ani a plecat la Paris, urmând cursurile unei școli mixte de băieți și fete, până la venirea în România, unde a și îmbrățișat cariera de medic neurolog. Dintre toți emigranții evrei care au venit din România, Jean-Jacques Askenasy a fost singurul care, venind la o vârstă foarte înaintă în Israel, a devenit profesor de neurologie, "un fenomen greu de crezut”, după cum apreciază prin propriile cuvinte.
Trăiește de 50 de ani în Israel, dar vine foarte des în România, fiind membru corespondent al Academiei Române. Deși lucra la una dintre cele mai cunoscute instituții medicale din Tel Aviv, Jean-Jacques Askenasy a renunțat la privilegiile full-time și salariul excepțional pe care le avea pentru a merge să ofere asistență medicală câteva zile pe săptămână în orășelul Yeruham, revoltat fiind de un caz mediatizat în societatea israeliană, al unei fetițe de 6 ani care a murit pentru că nu a avut acces la personal medical care să îi administreze penicilină pentru pneumonie.
Considerat un trouble maker, la început, în dorința sa de a ajuta dezinteresat israelienii care aveau nevoie de acces la servicii medicale urgente, Jean-Jacques Askenasy cucerește societatea israeliană, nu doar prin altruismul său, dar și prin profesionalismul desăvârșit. La 50 de ani devine cetățean de onoare al Yeruham-ului și, până la vârsta admirabilă de acum, de 94 de ani, lucrează neobosit, în prezent fiind medic la spitalul Shiba din Israel.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu