Despre Electric Castle și cum mi-a revenit încrederea în ceva făcut în România
Ca orice bucureștean, Clujul pentru mine e un fel de New York.
De ce? Pentru că timpul de deplasare cu trenul durează mai mult de 9 ore. Și nu glumesc, de la București până la New York faci cu avionul aproximativ 10 ore.
Astfel încât, cu greu am luat decizia de a merge fără mașină la Electric Castle, totuși voiam neapărat să văd Massive Attack, Queens of the Stone Age și Palaye Royale. Mă gândeam la varianta avion, dar considerând prețul cerut pentru cursele interne 200E+ și impactul climatic am zis să fiu eco-friendly. Totuși drumul la dus cu un tren Inter-city a fost destul de draguț, am avut privilegiul de a sta la clasa I (am prins ultimul bilet) și am avut AC față de restul vagoanelor care au trebuit să sufere un val de căldură oribil până la Brașov. Mna, cu CFR-ul e ca la loterie, iar o doamnă din tren, în celălalt vagon de Clasa I, a tras paiul scurt și i s-a făcut rău din cauza căldurii excesive.
Ajuns în capitala Transilvaniei - Cluj - în jur de ora 23:00 am ratat Ziua 0 fiind distrus de drumul mult prea lung cu trenul. Oricum nu s-au întâmplat multe lucruri.
Însă ziua următoare avea să-mi pregătească o grămadă de surprize. Pregătit cu tovarășii mei de festival, am decis că ar trebui să luăm trenurile special pregătite de Electric până la Bonțida. Mare greșeală. După ce că era să ratăm trenul deoarece în gară trenul pleca de la linia 3A (care era o linie separată de linia 3 din gară și era la cam 400 de metri distanță), suntem întâmpinați de o "garnitură" fără AC și fără loc (deși cumpărasem bilet cu loc).
Facem noi saună timp de 15 minute, absolut oribil, nu recomand, mi a fost rău toată ziua, după care începe să se emane un miros de ars. Da ars din ăla urât, de fiare. Trenul oprește la Apahida (localitate între Cluj și Bonțida), unde am curajul să scot capul pe ușă și să observ că ieșea fum de pe lângă roțile trenului. Trăsesem eu de data asta paiul scurt. Dintr-un instinct de self-preservation, mă decid să cobor din tren împreună un prieten după care să comandăm o cursă de ride-sharing. Ulterior a rămas să aflăm de la alți prieteni din tren că acesta a fost staționat și pasagerii duși la festival cu autocarul.
Ajuns leoarcă la festival și cu o energie comparabilă cu un melc în călduri, capacitatea mea de a mă bucura de un festival așa de mișto a fost destul de redusă.
Vedeți continuarea pe Radio DC NEWS:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
