Autoritățile răspund la cele mai frecvente întrebări cu privire la infecțiile și răspândirea noului coronavirus.
Mutația genetică este o caracteristică normală din ciclul de viață al unui virus și rareori modificările rezultate produc o tulpină virală mai periculoasă.
Multiplicarea virală are loc la nivelul celulei infectate, prin copierea materialului genetic viral în mii de copii care vor infecta mai departe alte celule ale organismului gazdă. Deoarece acest proces se produce cu o rată foarte crescută, riscul de apariție a "greșelilor" de copiere (mutații) este foarte mare.
Spre deosebire de alte virusuri, o particularitate a noului coronavirus o reprezintă faptul că acesta dispune de un sistem de corectare a copierii, ceea ce înseamnă o probabilitate mai mică de apariție a mutațiilor genetice. Însăși structura virusului SARS-CoV-2 indică faptul că acesta a apărut printr-un proces îndelungat de acumulare a mutațiilor genetice.
Noi cercetări au arătat că virusul SARS-CoV-2 nu are o rată crescută de mutație, așadar genomul viral a rămas stabil odată cu transmiterea globală. Până acum au fost găsite aproximativ 10 diferențe genetice între virusul din Wuhan și tulpinile care circulă în acest moment în restul lumii, însă aceste mutații, denumite de cercetători "mutații tăcute", nu au crescut infecțiozitatea și patogenitatea virusului. Aceste date sugerează că un vaccin împotriva noului coronavirus poate conferi protecție pe termen lung.
Odată cu apariția unui vaccin, chiar dacă virusul va suferi în permanență mutații, noile variante se vor transmite într-o măsură mai mică într-o populație deja imunizată. Asemănător virusului gripal, care suferă mutații de la un sezon la altul, vaccinurile anti-SARS-CoV2 se vor putea adapta în funcție de tulpinile virale care se vor găsi în circulație. De aceea, urmărirea evoluţiei virusului este importantă pentru a determina modul în care acesta se transmite și pentru a stabili tratamentul adecvat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu