DEZBATERE DeCe News - Este mineritul modern posibil în România, la Roșia Montană?

DEZBATERE DeCe News - Este mineritul modern posibil în România, la Roșia Montană?

Participă:

- Marin Anton

- Remus Cernea

- Ionel Blănculescu

- Cecilia Szentesy

Moderatori: Bogdan Chirieac, Val Vîlcu

Citeşte şi:

Roșia Montană Gold Corporation, obligată să plătească garanţii inţiale pentru ecologizarea mediului post-exploatare la Roşia Montană

Societatea civilă, invitată să monitorizeze mineritul de la Roșia Montană

Citește transcriptul dezbaterii

Bogdan Chirieac: Bună ziua doamnă, domnilor. Ne bucurăm că aţi putut participa astăzi la dezbaterea noastră cu privire la mineritul modern în România, în general şi la Roşia Montană în special. Încercăm această dezbatere, iar concluziile vor fi date atât pe site-ul nostru, pe DeCe News, şi vor fi comunicate şi televiziunilor din România. Se pare că televiziunile au cel mai mare impact în ţara noastră.

O să-i dau cuvântul lui Valentin Vîlcu, directorul DeCe News, pentru a prezenta încă o dată invitaţii şi începem dezbaterea. Domnule Vîlcu…

Valentin Vîlcu: Mulţumesc. Sunt alături de noi: domnul secretar de stat Marin Anton, doamna director de proiectare tehnică la Roşia Montană Gold Corporation, Cecilia Szentesy, este analistul economic şi financiar Ionel Blănculescu. Va fi alături de noi şi Remus Cernea, reprezentantul ecologiştilor. Mă rog, dacă au întârziat ecologiştii 50 de ani în România, poate să întârzie şi dânsul 5 minute. Ne-a promis că în câteva clipe va fi alături de noi pentru a reprezenta această dimensiune importantă din societate.

Domnule ministru, pentru început, am vrea să aflăm de la dumneavoastră, cea mai autorizată sursă, care este stadiul obţinerii avizului de mediu şi când estimaţi că va fi gata acest aspect. Domnule ministru…

Marin Anton: Tehnic vorbind nu se numeşte aviz de mediu, se numeşte acord de mediu. Şi acest acord va fi obţinut în urma unei decizii a Comisiei de Analiză Tehnică.

Această comisie s-a întrunit de câteva ori, a avut câteva şedinţe CAT, aşa se numesc, şi în urma analizelor, sunt multe capitole de analizat şi un material destul de elaborios de studiat, s-a parcurs mare parte din procedură. Mai avem două capitole de parcurs, plus un set de întrebări care au fost adresate celor de la Roşia Montană Gold Corporation. În momentul în care vom obţine aceste lămuriri, probabil în viitorul apropiat, nu ştiu când vor fi aduse, probabil o săptămână două, dar după ce se primesc aceste lămuriri noi vom proceda la întrunirea CAT-ului şi acest CAT va da o soluţie finală vis-a-vis de proiectul Roşia Montană. Ca timp, probabil, o lună, o lună şi jumătate.

Bogdan Chirieac: Doamna directoare, sărut mânile. Ce planuri aveţi dacă acordul de mediu, cum spune domnul ministru de la Ministerul Mediului, Marin Anton, va întârzia.

Cecilia Szentesy: Planul nostru este ca odată ce obţinem acordul de mediu să dăm drumul la construcţia viitoarelor obiective miniere. Este bine ştiut că nimic din ce există în momentul de faţă acolo, nu va fi refolosit. Demarăm construcţia principalelor obiective miniere: un nou iaz de decantare, o nouă uzină de procesare a minereurilor, alimentare cu apă, energie şi alte facilităţi care sunt necesare exploatării miniere. După care să dăm drumul la exploatare.

Valentin Vîlcu: Cât mai puteţi aştepta pentru a începe producţia?

Cecilia Szentesy: Încă odată, acesta este planul nostru. Noi răspundem la toate întrebările care ne sunt adresate din partea Ministerului Mediului şi nu numai. Considerăm că am răspuns la întrebările adresate. În continuare ne străduim să clarificăm toate aspectele care au rămas neclarificate şi să urmăm planul pe care vi l-am prezentat.

Marin Anton: Dacă îmi permiteţi…

Valentin Vîlcu: Vă rog

Marin Anton: În comisia de analiză tehnică...comisia este condusă de Ministerul Mediului, dar din această comisie fac parte specialişti din toate ministerele, care au un punct de vedere faţă de acest proiect. Atât Ministerul Mediului, ca parte componentă a comisiei, cât şi Ministerul Dezvoltării, Ministerul de Interne, Ministerul Agriculturii, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Culturii. Toţi avem un punct de vedere şi toate astea duc la o concluzie asupra acordului de mediu...

Ce urmează după acordul de mediu. Urmează ca dumnealor să meargă în continuare şi să poată obţine avizul de exploatare pentru că ăsta este foarte important şi duce la lucru efectiv în minerit.

Bogdan Chirieac: Până la urmă, domnule ministru, ce anume împiedică din punct de vedere tehnic, să spunem aşa, tehnico-birocratic, începerea exploatării la Roşia Montană.

Marin Anton: Noi am avut o procedură şi avem o procedură extraordinar de greoaie. Tot proiectul este laborios, cu foarte multe documentaţii şi foarte mult de citit. Dumnealor au avut anumite procese cu privire la certificatul de urbanism, au rezovat aceste lucruri şi odată rezolvate de cel puţin, din perioada de când sunt preşedinte al acestui CAT...am luat şi am discutat foarte rapid, ca să spun aşa, toate capitolele care ne-au stat la dispoziţie şi ce cred eu că ceea ce nu s-a rezolvat în 5-6 ani de când s-a demarat, într-un an de zile s-a lucrat foarte intens şi specialiştii din ministere şi-au făcut treaba.

Valentin Vîlcu: Doamna director, dumneavoastră sunteţi practic cea care a coordonat proiectarea acestei investiţii. Care ar fi, după obţinerea acordului, următoarele etape, concret. Ce se va întâmpla în zonă? Când estimaţi că ar putea începe producţia, când vom vedea rezultatele?

Cecilia Szentesy: După obţinerea acordului de mediu, mai trebuie să obţinem autorizaţia de construire. Această autorizaţie este eliberată de consiliul judeţean Alba şi este practic ultima autorizaţie de care este nevoie pentru a demara construcţiile viitoare ale minei. V-am explicat care sunt aceste viitoare construcţii, vorbim de uzina de procesare a minereurilor, iazul de decantare a sterilelor, carierele de exploatare, alimentare cu apă şi energie, drumuri tehnologice şi alte activităţi de suport necesare activităţii minei.

Noi apreciem că această perioadă de construcţie să dureze undeva în jur de doi ani şi jumătate. Iar din momentul obţinerii tuturor acordurilor şi avizelor, în câţiva ani să demarăm practic producţia..sau exploatarea dacă doriţi.

Valentin Vîlcu: Da, vă mulţumesc. Domnule Blănculescu, cum este reglementată pe plan european această exploatare cu cianură. La noi se face mult caz de reglementarea europeană în diverse domenii. Care e situaţia în acest domeniu?

Ionel Blănculescu: Acest domeniu este, poate, unul dintre cele mai criticabile în ceea ce priveşte acest proiect investiţional şi cred că se bazează mai mult pe acest cuvânt, care pare urât, cianură. E legat de multe elemente, de otravă şi alte astfel de elemente, dar bineînţeles că cei care ridică această problemă nu cunosc într-adevăr ce înseamnă procesul tehnologic bazat pe cianurare. Acestă tehnologie este considerată sigură. Se foloseşte de peste 100 de ani în minerit şi în peste 90% din aurul exploatat în cele peste 500 de exploataţii aurifere. este clar că vremea filoanelor aurifere a apus. Ştiţi că filoanele aurifere reprezintă una din cele mai rare forme de extracţie a aurului. Noi acum discutăm despre acest proces foarte complicat de extragere a aurului din minereu.

Pentru a vă face o imagine, pot să vă spun că dintr-o tonă de minereu se extrag 1.5 grame de aur. Deci acest proces de separare a aurului şi argintului din zăcământ presupune reafix chimic, care se numeste cianură. Dacă ar fi să intrăm într-o analiză puţin mai chimică, sper să că nu deranjează pe nimeni, trebuie să spunem câteva cuvinte. Cianura este cunoscută şi sub denumirea de cianură liberă. Această cianură liberă include două specii un ion de cian şi acidul cianhidric. Acidul cianhidric este extrem de toxic, mediul alcalin fiind menţinut în operaţiunile de extragere pentru a menţine cianura sub formă ionică. Această formă ionică face în aşa fel încât în procesul de cianurare să nu existe pericol pentru sănătatea omului.

Vă dau un exemplu, ioni de cianură există chiar în ceaşca de cafea pe care o bem. Deci, dacă în iazul de decantare de la Roşia Montană, pe ultima tehnologie de mediu ce va fi folosită vom discuta de concentraţii de cinci miligrame pe litru. Dacă vă daţi seama ce înseamnă cinci miligrame pe litru la tehnologia despre care discutăm, vreau să vă spun că acum la nivelul UE sunt permise 50 mg pe litru. În condiţiile în care România până în 2013 va fi obligată să scadă la 25 de miligrame, iar din 2018 la 10 miligrame. Iată că cerinţa acestui proiect, şi eu zic că e foarte bine că se pune o astfel de cerinţă, poate suntem mai catolici decât Papa, de cinci miligrame. E puţin mai puţin decât concentraţia de ioni de cianură dintr-o cafea. Şi aţi observat şi directorul general, la o exploatoare auriferă din lume, gustă din apa de decantare. Ce probă mai bună ca aceasta?

Una peste alta eu cred că în baza acestei tehnologii nu vor fi probleme cu ionii de cianură. Să nu uităm că tot acest proces chimic se realizează într-o uzină...nu pe câmp. O uzină perfect închisă, perfect separată în mediul extern. În momentul în care aceştia ajung în iazul de decantare, aceştia se află deja în afara oricărui pericol.

Bogdan Chirieac: Domnule Blănculescu, există în lume o altă tehnologie de exploatare a aurului decât cea cu cianură?

Ionel Blănculescu: Există 3 sisteme de exploatare a aurului: aurul aluvionar, aurul filonar şi aurul din minereu. Aluvionar este cel pe care îl vedeam în filmele western, în care îl luai şi căutai prin apă, deci nu e cazul nostru. Aurul filonar îl mai găsim prin Africa de Sud, dar nici pe acolo nu este prea mult. Aurul de care discutăm noi, cel care se găseşte în cele aproape 500 de exploatări aurifere din lume, se extrage numai prin acest proces chimic. Nu există altă metodă. Se fac cercetări. De ce? Ar fi foarte bine să vă zică ce răspuns a trimis Comisia Europeană la Parlamentul European.

După cum ştiţi, Parlamentul European, în toate domeniile vieţii, inclusiv acum cu viteza aceea de 30km/h prin oraş, îşi cam dă cu părerea. Și-a dat cu părerea şi în domeniul cianurării şi PE a zis ”nu e bine...hai să interzicem cianurarea”. Atunci CE a trimis nenumărate răspunsuri la PE şi le-a spus : ”Domnilor, sunteţi puţin cam paraleli cu subiectul nostru. Procesul de cianurare se foloseşte şi în Europa...de exemplu în Suedia. Știţi că Suedia a fost considerată, după Canada, una dintre cele mai sigure ţări, cele mai frumoase cu un stil de viaţă foarte frumos. Deci Suedia, care ar trebui să fie un exmplu pentru noi, foloseşte acelaşi sistem.

Una peste alta, procesul de cianurare nu reprezintă un pericol pentru România. Cu certitudine deranjează acest cuvânt, care în accepţiunea poporului român, cianura are o specificaţie destul de negativă.

Valentin Vîlcu: Îl salut pe domnul Remus Cernea, care a ajuns la dezbaterea noastră. Aveţi ocazia, domnule Cernea, să vă exprimaţi şi aici temerile. Aşteptăm răspuns de la domnul ministru, deci autoritatea de reglementare, de la producătorul acestor tehnologii doamna director Szentesy.

Remus Cernea: Vă mulţumesc foarte mult. Două replici la cele spuse de domnul Blănculescu. În primul rând această încercare de a ridiculiza Parlamentul European şi rezoluţia acestuia, votată în 5 mai 2011, nu cred că este un lucru prudent, făcut de dânsul. Dimpotrivă, decizia acestui for este o lecţie de democraţie predată politicienilor din România, din punctul meu de vedere.

Votul în Parlamentul European a fost de zece ori mai mare pentru rezoluţia de interzicere a cianurilor în Europa, iar printre cei care au votat contra acestor rezoluţii o treime erau europarlamentarii români de la PDL. Aşadar, europarlamentarii, inclusiv cei din Sudeia, ţările nordice şi alte ţări, au dorit să dea un semnal puternic politic de împotrivire faţă de acest tip extrem de periculos de extragere a aurului. Această tehnologie bazată pe cianură este extrem de periculoasă. În acelaşi timp, desigur sunt ţări care au deja o legislaţie împotriva acestui tip de minerit, iar în alte ţări au fost decizii ale instanţelor, în Spania şi Turcia, de stopare a extragerilor minereurilor pe bază de cianură, tocmai din cauza periculozităţii lor. Nu mai vorbesc de accidentele care au avut loc în multe ţări.

O ştire de ieri vorbeşte despre faptul că în Australia, firma Minotaur a dezvoltat o nouă tehnologie de exploatare a aurului. O tehnologie care nu foloseşte cianurile, ci o soluţie care este injectată în roca gazdă, dizolvă aurul şi acesta se scurge prin nişte canale realizate în acest sens. Informaţia este de la un articol al lui Mihai Costiu de pe Vox Publica. Cred că ar trebui examinată această nouă tehnologie şi dacă va exista o exploatare cândva la Roşia Montană. O astfel de tehnologie care nu presupune o carieră de suprafaţă, nu presupune utilizarea cianurilor şi nu presupune distrugerea patrimoniului din zonă, aşadar o astfel de tehnologie ar fi mai de dorit în orice fel de exploatare a aurului.

Valentin Vîlcu: Doamana director Szentesy, haideţi să vedem cât de sigură este această tehnologie şi ce măsuri de siguranţă se impun.

Cecilia Szentesy: Domnul Blănculescu a făcut o prezentare foarte succintă a acestei tehnologii. Nici nu ştiu ce aş putea aduce nou. Aş puncta doar câteva aspecte ale acestei tehnologii.

În primul rând, 90% din aurul mondial este extras în acest moment cu această tehnologie. La 28 de kilometri de Roşia Montană s-a folosit varianta veche a acestei tehnologii cu cianură. Ce înseamnă varianta veche. Este varianta care nu include ceea ce se numeşte distrugătorul de cianuri. Ce înseamnă acest distrugător de cianuri. În primul rând, cianuraţia minereului are loc în spaţiu închis, în aşa numitele tancuri de cianuraţie. Sunt containere care au pereţi dubli de oţel care nu permit exfiltrarea materialului conţinut în ele şi în care conţinutul de cianură se situează undeva între 250 şi 400 mg/l.

Materialul steril care rezultă din aceste tancuri de cianuraţie trece printr-o uzină de detoxifiere, unde acest conţinut ridicat este redus la cca 5-7mg/l, care este un nivel netoxic atât pentru oameni cât şi pentru animale. Deci, încă odată, această tehnologie cu cianuri a fost folosită şi în Roşia Montană, timp de 50 de ani, fără niciun accident. Ea este folosită în lumea întreagă.

În ceea ce priveşte consumurile de cianură, poate este important de ştiut şi acest lucru, industria minieră utilizează doar 13% din canitatea totală de cianuri produsă în lume. Restul este utilizat în cu totul şi cu totul alte industrii, inclusiv industria alimentară. Cianura este conţinută inclusiv în sarea de bucătărie.

Ionel Blănculescu: Aş dori să mai adaug un element. Desigur, îl respectăm pe domnul Cernea şi cu toţii suntem adepţii ecologizării, a păstrării naturii aşa cum ne-a oferit-o Dumnezeu. Numai că aş dori să-l întreb de ce oare până la acest proiect, având în vedere că cianura se foloseşte peste 50% în industra metalurgică, altele folosesc până la 87%, iar industria minieră foloseşte 13%.... Deci România este învolburată în cianură, combinatele folosesc de ani buni de zile, însă eu nu am observat până acum ONG-uri specializate în lupta împotriva cianurii să protesteze în faţa acestor combinate sau alte elemente industriale. De ce reacţia asta este la acest proces investiţional?

Valentin Vîlcu: Se foloseşte şi în industria farmaceutică, dar asta nu împiedică oamenii să ia pastile. Domnule Cernea, pe lângă soluţiile astea SF de care aminteaţi, stoarcerea pietrei, mă rog, de pe diverse bloguri, dacă aveţi şi o soluţie concretă pentru remedierea poluării istorice din zona Roşia Montană. Daca nu începe un investitor să lucreze acolo, ce propuneţi domneavoastră să facem pentru a remedia poluarea care deja există?

Remus Cernea: Îi voi răspunde domnului Blănculescu în prima fază. Nu veţi vedea ONG-uri care să lupte împotriva cianurilor. Nu acesta este scopul celor care s-au opus proiectului minier preconizat la Roşia Montană.

La Roşia Montană avem un caz complex cu ramificaţii în foarte multe direcţii. Este, pe de o parte, o gamă foarte largă de probleme care privesc mediul. Ar urma ca aceste cariere deschise să distrugă patru munţi. Tot ce înseamnă viaţă în acea zonă ar urma să fie distrusă. Defrişările ar fi totale. Aşadar, o serie întreagă de probleme privesc impactul asupra mediului.

O altă gamă de probleme priveşte distrugerea patrimoniului naţional. Există opinia că masivul Cârnic ar trebui inclus în patrimoniul UNESCO. Eu susţin o astfel de iniţiativă.

O altă problemă o priveşte proprietatea. Există un articol în Constituţie, care garantează proprietatea. Oamenii nu pot fi expropriaţi pentru interesele unei firme private...şi asta este prevăzut expres în Constituţie.

Valentin Vîlcu: Domnule Cernea. Ne ducem în prea multe zone. O să facem mai multe dezbateri. Dar acum vorbim fix de mediu şi vă întrebam dacă în afară de soluţiile acestea...

Bogdan Chirieac: Domnul ministrul Marin Anton dacă are vreun punct de vedere, este bine venit

Marin Anton: Sigur că am

Remus Cernea: Pentru a încheia, şi voi fi foarte scurt. Voiam să-i spun domnului Blănculescu că opozanţii proiectului de la Roşia Montană au argumente în foarte multe direcţii şi cele în privinţa mediului sunt clare şi Ministerul Mediului nu ar trebui să emită nici acordul, nici avizul de mediu.

Pentru a vă răspunde şi dumneavoastră, domnule Vîlcu. Desigur că statul are o mare responsabilitate. Atât pentru carierele care sunt neecologizate şi vin din perioada comunistă, cât şi pentru alte proiecte miniere care ar urma să fie dezvoltate în România. Însă a spune că avem cariere neecologizate şi din acest motiv trebuie să deschidem proiectul de la Roşia Montană este un pseudoargument. Statul nu se poate degreva de această responsabilitate şi trebuie să găsească soluţii, desigur unele în parteneriat cu alţi investitori. Dar nu acesta este argumentul pentru Roşia Montană. Pentru că impactul mediului de la Roşia Montană este de zeci de ori mai mare decât acele cariere existente. Și faptul că s-ar ecologiza o astfel de carieră nu este un argument. Statul are o responsabilitate, trebuie să şi-o asume. Nu este nicio grabă să exploatăm aurul de la Roşia Montană. Contractul este extrem de păgubos pentru România, strict economic vorbind. Dar o nouă tehnologie, ne-ar permite...

Valentin Vîlcu: Domnule Cernea, vă invit să discutăm separat. Măcar la două dintre cele 10 teme pe care le-aţi ridicat să aduceţi dovezi, cifre, altele decât impresiile. În loc să detaliaţi una din teme, v-aţi răspândit în alte cinci teme pe care nu le putem epuiza în minutele alocate acestei dezbateri. Haideţi să-l lăsăm pe domnul...

Remus Cernea: Le-am menţionat în treacăt

Valentin Vîlcu: Atunci publicul nu se lege cu nimic. Haideţi să luăm o singură temă şi am luat-o pe aceasta a mediului şi v-am întreabt dacă dumneavoastră, ONG-urile, aveţi vreo soluţie. Înţeleg că nu aveţi. Doriţi să puneţi statul să-şi rezolve problemele...să vedem dacă poate. Domnule minstru.

Remus Cernea: Un ONG nu poate oferi o astfel de soluţie...

Marin Anton: Să plecăm de la un adevăr existent. La Roşia Montană sunt mari probleme ecologice istorice. Proiectul propus de Roşia Montană rezolvă şi problemele istorice existente acolo şi, în plus, noi, ca minister al mediului, ne luăm toate măsurile asiguratorii ca după exploatare şi în timpul exploatării, calitatea aerului, calitatea solului, a apei din zonă să fie conform directivelor europene şi cu tot ceea ce se întâmplă la nivel european şi mondial în acest domeniu.

Deci, noi avem şi respectăm legislaţia europeană în vigoare vis-a-vis de tot ce înseamnă calitate-mediu. Specialiştii şi-au luat toate măsurile ca atunci când vor acorda acordul de mediu să fie în aşa fel încât monitorizarea în timpul exploatării şi post-exploatare să fie la parametri propuşi de proiect. Adică încadrare în normele europene.

Vis-a-vis de cianuri. Pentru că s-a dezbătut aici problema cianurilor şi trebuie să spun un punct de vedere. Singura soluţie industrială rămâne soluţia de leşiere cu cianură. Este cea mai utilizată şi uite că în lume nu sunt probleme. Dacă ne uităm la statele civilizate: SUA, Africa de Sud, Finlanda, Canada sau Suedia, toţi folosesc această metodă pentru a obţine aurul. Alte studii sunt făcute, dar nici unul nu a dat rezultate la nivel industrial, rămân în stadiul de proiect.

Bogdan Chireac: Domnule ministru intenţionaţi să cereţi şi un audit extern în legătură cu aceste tehnologii care ar pute fi utilizate la Roşia Montană? Un audit extern din statele pe care le-aţi amintit SUA, Suedia, Canada ar putea să fie un argument în plus pentru cei care fie sunt contra proiectului, fie nu au o opinie formată?

Marin Anton: Un audit extern ar face decât să complice procesul. Nu avem de ce. Noi avem comisia de expertiză tehnică, asta este cea care analizează toate soluţiile tehnice cu specialişti din toate domeniile, aşa că nu văd de ce ar trebui un audit extern şi nu ar duce decât la o supraexpuenere mediatică, pentru că vis-a-vis de cianură problema este mai mult emoţională, decât reală.

Ionel  Blănculescu: Permiteţi-mi să mai adaug câteva aspecte legat de cianuri. Eu de două luni de zile am costatat pe plan naţional şi internaţional opinia unor oameni cu un cuvânt greu de spus în domeniul cianurării susţin această tehnologie. Sunt oameni cu o imagine foarte puternică şi care nu cred că şi-ar murdări numele pentru o ţară ca România. Au făcut un audit, deci există o garanţie.

Existau anumite voci care susţineau că există riscul apariţiei unor nori de cianură sau de ploi. Trebuie spus foarte clar că cianura care este folosită la Roşia Montană este brichetată, deci este în formă solidă, nu este nici în formă lichidă şi nici în formă de vapori. De asemenea, cianura nu este ca o cenuşă pe care o adunăm în sobă. Ea este o substanţă care se oxidează, care odată expusă la soare, la razele ultraviolete şi la aer, are loc acest proces, să zic aşa voluntar, de decianurare. Prin acest process practic se distrug şi ultimele urme de cianură. Această oxidare duce la distrugerea conţinutului de cianură. Se demonstrează şi din punct de vedere chimic că cianura se va dizolva.

Marin Anton: Directiva europeană spune că în urma extragerii aurului să avem maxim 10 PPM de cianură. Noi ne-am dori  ca Minister să ne luăm o măsură de protecţie suplimentară şi am impus, iar în comisie s-a demonstrat, că maximul la acest conţinut de cianură este de 2-3 PPM, care în cadrul unei exploatări continue dispare. Această cantitate nu însemnă nimic, o mică parte dintr-un mililion, un strop într-o mare de apă. De aceea oamenii care lucrează în astfel de zone îşi permit să bea apă în urma procesului de lucru de la exploatările miniere.

Valentin Vîlcu: Domnul Cernea are dreptate într-o anumită măsură, poate fi restabilit acolo peisajul şi mediul înconjurător…

Marin Anton: Da, Da. Domnul Cernea a ridicat mai multe teme de dezbatere şi ca reprezentant al Ministerului ţin să îi răspund. Exploatare nu însemnă distrugerea mediului şi a locurilor de acolo. Dacă se distruge un hectar de pădure, există legi care trebuie respectate şi se pun în loc 3 hectare, ca să compenseze această lipsă. Animalele şi tot ce trăieşte în zonă nu vor face decât să îşi continue viaţa în zona minieră şi în timpul exploatării şi după exploatare.

Ionel  Blănculescu: Să ne gândim. Despre ce discutăm azi la Roşia Montană? Acolo este un cimitir minier. Dacă noi lăsăm Roşia Montană aşa cum este ea astăzi, eu cred că ea va continua să genereze ape acide în munţii Apuseni pentru următoarea sută de ani, din cauza fostelor halde, care continuă să reacţioneze cu apa şi oxigenul şi să polueze în continuare. Deci noi suntem într-o situaţie foarte grea astăzi.

Remus Cernea: Dacă îmi permiteţi, nu cred că este corect să mi se pună mie în sarcină aceste halde din perioada comunistă, nu înţeleg de ce mi se pun mie în cârcă.

Ionel  Blănculescu: Haideţi să i le punem în cârcă domnului ministru aici de faţă.

Remus Cernea: Sesisez un tip de pledoarie în favoarea proiectului din partea domnului secretar de stat. Daţi-mi voie să cred că domnul secretar de stat, ca om politic, nu urmăreşte interesul public atunci când face această pledoarie pentru Roşia Montană.

Bogdan Chireac: Domnule Cernea sunt absolut de acord ca dumneavoastră să emiteţi aceste puncte de vedere, pentru că exprimaţi o parte din temerile publicului din România. În acelaşi timp vă semnalez faptul că principalul aliat al proiectului Roşia Montană este chiar preşedintele ţării şi nici PDL şi nici domnia sa nu sunt în graţiile electoratului, privind sondajele de opinie bineînţeles. În acelaşi timp există riscul să se blocheze un proiect important pentru România tocmai din cauza opoziţiei pe care o bună parte a electoratului o are faţă de preşedinte şi de actualul Guvern. Nimeni nu este în cazul de faţă şi pro şi contra. Domnul Marin Anton este, în cazul de faţă, tehnicianul.

Remus Cernea: Daţi-mi voie să vă contrazic. Domnia sa face parte dintr-o comisie ce urmează să se pronunţe asupra acestui proiect şi aparţine unui partid politic, al celui de guvernământ. În privinţa acelui audit extern el ar fi necesar, tocmai pentru că există această lipsă de credibilitate a autorităţilor interne, iar impactul asupra mediului înconjurător este totuşi devastator. Zecile de specii nu vor putea continua să trăiască în aceea zonă. Gândiţi-vă că această exploatare de suprafaţă se va face inclusiv prin explozii. Este absurd să credem că orice animale din zonă ar mai putea trăi acolo. Nu mai vorbesc de plante, care vor fi complet distruse, deci nu se poate trece cu vederea atât de uşor peste impactul asupra mediului. Desigur şi preşedintele susţine proiectul, depăşindu-şi atribuţiunile constituţionale după părerea mea. Singura soluţie ar fi un referendum naţional, pentru că un referendum naţional pe această problemă, sigur prezentându-se ambele puncte de vedere şi pro şi contra... Cred însă că un referendum este necesar, pentru că este vorba de aurul naţional, toţi cetăţenii acestei ţări ar trebui să aibă un cuvânt de spus care să nu fie ignorat. Cred că s-ar putea face un astfel de referendum în timpul alegerilor de anul viitor. Noi strângem deja semnături prin petiţia de pe siteul salvamrosiamontana.ro, în această idee de a-i cere preşedintelui un referendum.

Bogdan Chireac: După ştiinţa mea la exploatările de acest gen se folosesc exploziile. La exploatările de cărbune de exemplu. Acolo cum s-a dat aviz de mediu?

Ionel  Blănculescu: Referitor la acest sistem de explozie. Deci nu este cel pe care îl ştim din ultima sută de ani. Este un sistem de implozie controlat, similar cu cele pe care le vedem la New York sau în Las Vegas, în care un hotel este dat jos fără să deranjeze geamurile vecinilor. Acesta este sistemul care va fi folosit şi la Roşia Montană. Este un sistem inteligent în care se poate ca, fiind chiar lângă locul de explozie, să nu ştii că acolo s-a produs o explozie.Au loc explozii defazate. Rezultatul este total diferit de ceea ce ştim noi ca fiind explozie. Este un gen de implozie defazată ce nu va produce zgomot sau altceva.

Remus Cernea: Şi cuiburile unor păsări cum vor rezista?

Ionel  Blănculescu: Sunt de aceeaşi parte ca şi dumneavoastră în ceea ce priveşte iubirea faţă de animale. Desigur că va fi un anumit deranj în zonă, dar nu atât de mare încât să nu mai poată trăi.

Remus Cernea: Dar nu vor putea trăi. Haideţi să fim oneşti măcar cu acest lucru.

Marin Anton: Să fim oneşti până la capăt. După cum s-a spus şi în descriere, acolo a existat exploatare după o metodă veche, şi deşi a fost exploatare acolo trăiesc în continuare şi păsări şi peşti şi plante. Deci iată că dacă ne punem într-o astfel de logică cum este a domnului Cernea ar trebui să credem că după o astfel de exploatare acolo nu va mai trăi nimic, ceea ce este total fals. Vor trăi în continuare şi animale şi plante. Pur şi simplu viaţa va fi puţin transferată, dar vieţuitoarele vor trăi în continuare.

Eu sunt constat pro acest proiect pentru că este un proiect cu circuit închis şi asigură toate condiţiile de mediu pentru ca apoi să fie ok şi apa şi aerul şi vieţuitoarele.

Valentin Vîlcu: Aş vrea să preiau ideea domnului Cernea şi să vă întreb ce se va întâmpla pe termen lung. Există garanţii financiare pentru mediu după ce se va termina această exploatare?

Marin Anton: Ministerul Mediului a cerut garanţii financiare atât în timpul exploatării, cât şi post exploatare. Toţi parametrii tehnici vor fi urmăriţi pe tot timpul procesului de exploatare şi după. Într-adevăr s-au cerut garanţii financiare foarte importante pentru a se ecologiza zona după cei 16 ani de exploatare şi pentru ca ceea ce s-a prevăzut la început să fie respectat şi la final. Sunt garanţii de zeci de milioane de euro pentru a se ecologiza zona.

Remus Cernea: Aceste garanţii financiare sunt de neacceptat, pentru că mediul va fi grav afectat. Vor fi distruşi patru munţi şi vor dispărea foarte multe specii de animale şi de plante. Există valori care se vor distruge, iar asta este de neacceptat...

Valentin Vâlcu: Domnule Cernea există cariere deschise şi la alte exploatări şi acolo se schimbă peisajul. Acolo un există nicio garanţie că se va restabili mediul după finalizarea exploatării, în timp ce aici există, a spus-o şi domnul ministru. De aceea aş dori să o întreb pe doamna Szentesy care sunt costurile totale?

Cecilia Szentesy: În primul rând aş dori să contrazic afirmaţiile domnului Cernea legat de afirmaţiile că se vor distruge patru munţi. Atât în zona Cetate, cât şi în muntele Cârnic există deja cariere deschise, deci nu putem vorbi de forme de relief pozitive. Masivul Cârnic este o formă de relief negativă. În acest moment, zona Cetate are talpa la 860 de metri, în timp ce atunci când s-a demarat exploatarea la suprafaţă altitudinea era de 1000 de metri. Deci vorbim deja de o groapă, în niciun caz despre un munte.

Reabilitarea mediului la Roşia Montană se face încă din faza iniţială a proiectului. Dacă luăm în considerare, primul an de la construcţie, în anul 5 vom vorbi deja despre reabilitare progresivă, prin reabilitarea haldei Cetate. De îndată ce termină cu explorarea într-o anumită zonă începem reabilitarea zonei. În cazul haldei Cetate aceasta se va face în anul 5, iar la Cârnic în anul 9.

Imediat după terminarea proiectului se va face rehaldarea carierelor. Nu ştiu dacă domnul Cernea ştie ce înseamnă această rehaldare. După terminarea lucrărilor carierele se vor umple cu materialul steril rezultat din exploatare. Dar să nu uităm că în zonă se fac exploatări de 2000 de ani, care au avut un impact major asupra mediului, deci nu putem vorbi despre o zonă în care acum încep lucrările de exploatare.

Nu ştiu dacă opinia publică cunoaşte. În zona Roşia Montană există circa 140 de km doar de galerii subterane şi nenumărate goluri, care reprezintă un real pericol pentru comunitate pentru că se pot prăbuşi oricând. Iar aceste goluri sunt în mare parte responsabile de poluare. Şi aş dori să explic puţin această afirmaţie. Aceste goluri conţin mineralizaţii asociate sulfurilor de fier, care în combinaţie cu apa şi cu aerul produc o soluție slab acidă, care practic dizolvă toate metalele grele din zăcământ, care sunt deversate necontrolat, fără niciun fel de tratare prealabilă.

Nu ştiu la ce păsări se referă domnul Cernea. Eu nu am văzut păsări în această exploatare. De 2000 de ani se lucrează acolo. La acest moment muntele Cetate este de fapt o groapă imensă, în care nu sunt animale, nu sunt păsări şi în care nu este posibilă viaţa.

Bogdan Chireac: V-aş ruga, pe rând, în 30 de secunde, să vă exprimaţi opinia în legătură cu viitorul Roşia Montană şi cu acest proiect, care până la urmă este esenţial, văzând ce se întâmplă pe pieţele internaţionale cu aurul. Domnule ministrul Marin Anton…

Marin Anton: Mineritul modern se desfăşoară astăzi după reguli şi măsuri stricte. Noi ne luăm toate măsurile pentru ca acest lucru să fie respectat. Încercăm să conservăm siturile arheologice rămase din perioada comunistă şi avem nevoie de fonduri de 3-4 miliarde, dar vom face pe rând toţi aceşti paşi.

Sunt de accord ca societatea civilă să fie implicată în respectarea standardelor privind proiectul de la Roşia Montană.

Cecilia Szentesy: Noi avem un proiect solid evaluat de experţi români şi internaţionali. Proiectul Roşia Montană aduce o infuzie de peste 2 miliarde în economia românească şi va genera mii de locuri de muncă. Aş vrea să vă spun că acordăm atenţie maximă protecţiei patrimoniului şi deja am făcut investitiţii masive în acest sens.

Remus Cernea: Sunt două etape prin care mediul va fi distrus. Una în timpul exploatării şi una post exploatare. Aşadar, impactul asupra mediului va fi inacceptabil asupra zonei. Vor fi distruse şi vestigiile romane şi cel mai important proprietatea oamenilor din zonă nu permite desfăşurarea acestui proiect. Pentru că ei nu sunt obligaţi să îşi vândă proprietăţile şi să nu mai spun că acest contract este păgubos pentru România. Cred că soluţia este ca în următorii ani să fie adoptată o nouă tehnologie care să nu mai aibă impact asupra mediului, similar cu ceea ce se foloseşte în Australia.

Ionel  Blănculescu: Problemele de mediu fiind depăşite, ca economist susţin orice proiect economic bun pentru România. Dacă ne uităm că Nokia pleacă din România, observăm că ultima tehnologie învinge. Nokia este măturată din România de tehnologia superioară a lui Apple. Din punct de vedere economic faptul că statul român va avea venituri direct de 5,4 miliarde de dolari din taxe, impozie şi redevenţe şi venituri indirecte de peste 20 de miliarde de dolari, nu fac decât să ne transforme în susţinători ai acestui proiect de înaltă tehnologie. Optimismul domnului Anton mă face să cred că un astfel de proiect va putea fi inaugurat în România.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News