În comuna Pungești - județul Vaslui - e agitație mare. „Americanii” vin să exploreze gazul de șist, iar activiștii s-au mobilizat, alături de fețele bisericești, împotriva corporațiilor/Satanei. Primarul a chemat lumea la Căminul Cultural, pe 3 iulie, pentru o dezbatere publică. Activiștii unor oengeuri anti au venit, însă, cu o săptămână înainte și au vorbit cu fiecare sătean în parte. Au luat-o din casă în casă, mai ceva ca la alegeri, și au speriat oamenii. Otrăvirea fântânilor, radiații, dărâmarea caselor sunt doar câteva dintre riscurile proiectului Chevron, spun ecologiștii. Unii dintre săteni au încercat să afle și cât ar putea câștiga, dacă își închiriază pământul firmei americane. Sumele vehiculate sunt mari și i-ar putea tenta pe săteni, dar activiștii ong-urilor știu cum să sperie lumea: ce dacă îți merge bine câțiva ani, unde o să stai dacă vine cutremurul și-ți dărâmă casa sau ai apa otrăvită? De cealaltă parte, nu a existat o campanie pro-gaze de șist. Reprezentanții Ministerului Mediului au venit în comună cu puțin înainte de începerea dezbaterii. Din păcate, au făcut o greșeală gravă: au adus zeci de jandarmi și polițiști, ceea ce i-a înfuriat pe pungeșteni.
Vreo 50 dintre săteni au dovedit spirit civic și au venit la Căminul Cultural, pentru dezbatere. Ei au avut supriza să fie întâmpinați de zeci de jandarmi și de polițiști aduși de prin județ, mai ceva ca la un meci de fotbal. Revoltați și speriați în același timp, și-au ocupat locul în sală, așteptând reprezentații companiei și ai autorităților.
Se încalcă drepturile omului și democrația
Sala este pregătită și se aude muzică ambientală, de tip lounge, din boxele instalate în sala Căminului Cultural, dar și în afara acestuia. O femeie în vârstă iese din sală vorbind la celular: „Nu pot să vorbesc acum, că sunt într-o ședință. Te sun eu, după”. Sala este neîncăpătoare. Lumea stă afară și ascultă la boxe. Oamenii se întreabă dacă americanii o să le asfalteze strada și o să le tragă gaze în casă. Unii o spun cu ironie, alții parcă ar vrea puțin confort ”occidental”, dar se tem să contrazică majoritatea, montată de ecologiști.
Ajung și reprezentanții de la Mediu din București și începe discuția. Primul vorbitor, expertul care a analizat impactul. Folosește termeni tehnici specifici industriei petrochimice și multe neologisme. Așa îl obligă legea: să citească raportul de impact. Oamenii nu înțeleg nimic, nu ascultă, vorbesc între ei și, până la urmă, încep să scandeze: „Vreți gaz? Vă dăm noi gaz!”, „De ce la noi? Ne-ați găsit mai proști?”, „Să vă duceți cu sondele la voi în București!”. După ce s-au mai calmat, încep să ia cuvântul. Nu sunt obișnuiți să vorbească mulții, sau în fața camerelor TV. Se pierd în detalii care nu au nicio legătură cu subiectul și încep să lanseze injurii și acuzații. Activiștii ONG-urilor pun paie pe foc. Au fost vreo zece, în comună, au mai rămas cinci, pentru dezbatere. Când moderatoarea încearcă să le atragă atenția că se vorbește despre mediu, nu despre alte subiecte, încep să țipe că nu se respectă Drepturile Omului și Democrația.
Cetățeanul turmentat înclină balanța
Totul devine un spectacol mediatic, momentul în care apare „cetățeanul turmentat”: „Sunt cetățean al comunei Pungești. Ați venit cu atâta poliție. Ce s-a făcut în comuna asta? Noi nu suntem hoți. Dumneavoastră vă faceți sonde acolo de unde sunteți!”. Acesta este momentul în care publicul explodează în aplauze. Comisia decide încheierea dezbaterii și se alege cu huiduieli de la țăranii revoltați, care ies din Căminul Cultural, iar în doar 10 minute nu mai vorbesc despre impactul sondelor decât reprezentanții ONG-urilor.
Cine face cinste?
Oamenii se retrag către trebuile lor, unii acasă, alții la cârciumă. Și primarul la fel. Reușita dezbaterii este motiv de petrecere, așa că stabilește o întâlnire cu gospodarii satului la un păhărel de vin și îl întreabă pe polițist: „Cine face cinste? Gazda sau oaspetele?”.
Comuna nu este genul de așezare moldovenească săracă pe care o vedem adesea la televizor. Există o asociație proprie a crescătorilor de animale. Gospodarii au cal și căruță, iar casele se pot compara cu cele din satele de lângă capitală. Unele sunt adevărate vile, dar contrastează, ce-i drept cu alte case abandonate, pe punctul de a se prăbuși. În Pungești sunt mulți tineri. Interesul pentru comună i-a făcut destul de comunicativi. Deși, în afară de munca la câmp nu au alte șanse, spun că nu vor nimic de la „americani”. Se declară greu de mituit și cer să fie lăsați în pace. Ei recunosc că nu tot satul e împotriva Chevron, chiar dacă „există câteva babe care ar accepta orice pentru două canale în plus la televizor”. ”Ăștia nu au grija zilei de mâine, de aia vorbesc așa”, îmi spune un tip, între două vârste, atent să nu-l audă mulțimea. ”Dacă primește unul bani de la sonde, să vezi cum o să se roage toți de americani, să caute gaz pe pământul lui tac’su”, trage el o concluzie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
