Nelu Vlad, solistul trupei Azur, a ţinut să facă public un mesaj de aducere aminte a bunului său prieten, Ion Dolănescu. Marți, el ar fi împlinit 78 de ani. I-a dedicat un capitol întreg în cartea sa autobiografică “Azur, mon amour” lansată de curând, în timpul concertului din 15 ianuarie.
Publicitate
Dacă ar mai fi fost în viaţă, marele artist al românilor – Ion Dolănescu – ar fi suflat marți în lumânări şi ar fi petrecut cu zeci de prieteni la el acasă unde obişnuia să-şi invite apropiaţii, să-i cinstească cu bucate alese şi să-i facă să se simtă bine. Ion Dolănescu a murit în martie 2009, spre tristețea familiei și a fanilor pe care îi încânta cu vocea lui. Marți, 25 ianuarie, ar fi împlinit 78 de ani, iar bunul lui prieten Nelu Vlad, liderul trupei Azur, a ţinut să aducă în faţa celor care l-au iubit un mesaj emoţionant, transmis pentru DCNews: “L-am iubit şi respectat pe Ion Dolănescu. Mi-am împlinit un vis din copilărie atunci când l-am întâlnit pentru prima oară în căminul preoţesc la Buşteni. M-am simţit onorat- Marele Ion Dolănescu a stat de vorbă cu mine opt ore fără întrerupere. I-am dedicat un capitol întreg în cartea mea autobiografică.”
Nelu Vlad a descris în amănunt scena primei întâlniri cu Ion Dolănescu în cartea sa recent lansată – “Azur, mon amour”: “Seara a decurs normal, nu ne-am cunoscut, nu ne-am vorbit. Dimineaţa ne-am întâlnit afară la o masă. Stăteam unul în faţa celuilalt. Am început să vorbim la ora 10 dimineaţa şi ne-am ridicat de la masă la ora 18 după amiază. Soarele ne-a bronzat pe amândoi în opt ore. Pe mine pe obrazul drept, pe el pe cel stâng. Dacă nu ar fi fost să începem programul… mai vorbeam. Visul meu din copilărie se împlinise: Ion Dolănescu a vorbit cu mine! Nu un minut, nici zece. Opt ore! De-atunci am devenit unul dintre cei mai sinceri prieteni ai lui.” mărturiseşte Nelu Vlad în capitolul “Visul unei nopţi de iarnă” din autobiografia sa.
Ion Dolănescu era cunoscut pentru petrecerile fastuoase cu ocazia aniversărilor sale dar şi ca un mare gurmand. Iubea mâncarea tradiţională şi savura mereu cu plăcere peşte de Dunăre.“Când mă vizita la Brăila avea o singură poftă: peşte de Dunăre pregătit de soţia mea Maria. Când mergeam la el la Bucureşti avea altă poftă: icre de ştiucă pe care le mânca crude pe pâine. Spunea că aşa l-a învăţat Ioana Radu. În ultima lui prezenţă la TVR, chiar ultima, era foarte trist şi invitaţii i-au adus cadouri. Eu am umplut o sticlă de şampanie goală cu icre de ştiucă. Fiind foarte bolnav, nu s-a bucurat când a văzut sticla de şampanie. Dar când i-am spus la ureche că e plină cu icre de ştiucă s-a înviorat şi a strigat – “Dragoş, adu sticla aia lângă mine!” A fost ultima dată când l-am văzut în viaţă. Nu s-a plâns atunci, nu ne-a dat de înţeles că va pleca. N-am bănuit ce durere îl măcina.” este destăinuirea făcută de solistul formaţiei Azur.
Nelu Vlad a povestit cum un pescar dintr-o comună tulceană i-a spus într-o zi: “Mai bine murea tata decât Ion Dolănescu.” “E mai mult decât mi-aş fi închipuit cât de iubit a fost Ion Dolănescu. Iar eu am de-acum în suflet marea satisfacţie de a-l fi cunoscut pe idolul tinereţii mele şi, mai mult, de a cânta împreună cu el. Ion Dolănescu trebuie judecat doar pentru ce a făcut ca artist. Ca unică voce, ca unică prezenţă pe scenă. A iubit poporul român cu convingere, fiind conştient că doar lui i se putea adresa cu cântecul românesc. I-am dedicat cântecul Stejarul din Persinari. Ce mult mi-aş fi dorit să-i spun şi astăzi La mulţi ani!” e regretul de astăzi al lui Nelu Vlad. Ion Dolănescu s-a stins din viața la 65 de ani, în martie 2009.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu