DEZVĂLUIRI despre Testamentul lui Adolf Hitler

Întreg cartierul general al liderilor naziști a funcționat în acel bunker special, situat la 8,5 metri adâncime sub grădina Cancelariei Reich-ului din Berlin. Ansamblul și facilitățile, construite inițial pentru protecție în timpul bombardamentelor, aveau aproximativ 30 de camere mici, cu un acoperiș de beton gros de 4 metri. Aici și-a dictat Hitler testamentul, în condițiile în care războiul era cu certitudine pierdut, iar trupele sovietice erau pe cale să ocupe Berlinul.

Trădătorul și succcesorul

Încă de prin 1941, imediat după invazia URSS, Hitler își desemnase succesorul în persoana lui Hermann Goering. La 22 aprilie 1945, Hitler are o discuție dură cu generalii săi, în care, în cele din urmă, admite că războiul este pierdut. El îl reconfirmă pe Goering drept succesor și anunță că se va sinucide dacă Berlinul este ocupat. În același timp, Goering face greșeala de a trimite o telegramă führerului, prin care cerea încă o dată confirmarea sa, temându-se că va fi acuzat de trădare dacă va începe tratative de armistițiu cu aliații. Numai că în acele circumstanțe disperate pentru naziști, lupta pentru putere nu a încetat. Martin Bormann, un mare rival politic al lui Goering, interceptează telegrama și îi transmite lui Hitler că Goering a trădat Reich-ul.

Aceste circumstanțe au grăbit elaborarea testamentului, pe care Hitler l-a semnat la ora 4.00, la 29 aprilie 1945. Abia se căsătorise cu Eva Braun. Documentul a fost scris după dictare de secretara Traudl Junge, care a murit în 2002, la 81 de ani, martori fiind Martin Bormann (numit și executor) și colonelul Nicholaus von Below, adjutantul lui Hitler, mort în 1983. Ultimele dorințe ale abominabilului criminal nazist au o parte civilăși una politică. Culmea este că în „partea civilă”, el anunța că s-a însurat, dar nu pomenește numele Evei Braun, pe care o cunoștea din 1929 și cu care fusese căsătorit aproape 40 de ore! Obiectele de artă erau donate unei galerii din Linz.

În partea politică a testamentului, Hitler nu ezita sa dezinformeze posteritatea că nu a dorit război cu alte națiuni. El anunța că preferă sa moară decât să cadă în mâinile inamicului și spera la continuarea luptelor și a sacrificiilor. Dar cel mai important fapt este numirea marelui amiral Karl Dönitz drept „președinte al Reich-ului” (nu führer!) și șef al armatei. Hitler îl ignoră pe Himmler, liderul SS, pentru că ar fi negociat în secret cu aliații, și îl numește pe Goebbels cancelar. La 30 aprilie, Hitler, Braun, Goebbels și Bormann s-au sinucis.

Citește și: Teoria conspirațiilor. De ce visa Hitler la Polul Sud?

Mesagerii

Trei mesageri urmau să iasă din führerbunker cu testamentul lui Hitler. Primul a fost atașatul de presă Heinz Lorenz, prins de britanici și care a dezvăluit numele celorlalți doi mesageri. Aceștia au fost Willy Johannmeyer (adjutant al lui Hitler) și Wilhelm Zander (adjutant al lui Bormann). Ambii au fost reperați și prinși în zona americană de ocupație a Berlinului. Documentul a fost publicat în presa americană și britanică în ianuarie 1946. La președintele SUA, Harry Truman, au ajuns și testamentul, și certificatul de căsătorie al lui Hitler. Ambele au fost expuse publicului mai mulți ani, în Arhiva Națională de la Washington. Toți martorii dictării testamentului au murit, inclusiv generalii Wilhelm Burgdorf și Hans Krebs, foarte apropiați de Hitler.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News