Inginerul Mihai Rotaru ne-a transmis spre publicare un document în exclusivitate legat de o realizare de excepţie a României, dar şi despre erori şi gafe care puteau să coste imens România. "Nimeni nu a realizat că am trecut pe langă o catastrofă de proporții", transmite Ing. Mihai Rotaru.
"Lucruri care nu se ştiu despre cum s-a construit fabrica de apă grea din România. Următorul text este interesant numai dacă este citit cu atenție. Este vorba, foarte pe scurt, despre cum s-au proiectat si construit turbocompresoarele de H2S pentru fabrica de apă grea, utilaje care probabil si astăzi sunt supuse embargoului, precum și despre gafe ale conducerilor de la diferite nivele, care puteau să coste imens România. Nimeni nu a realizat că am trecut pe langă o catastrofă de proporții", scrie Ing. Mihai Rotaru în documentul trimis pe adresa redacţiei DC News.
Vă prezentăm un fragment extrem de interesant din materialul respectiv, iar la finalul articolului găsiţi, în format PDF, întreg documentul:
"În toamna anului 1988, cand îmi amintesc că avea loc Târgul Internaţional Bucureşti (TIB), s-a produs un eveniment deosebit de grav la fabrica de apă grea, respectiv, în timpul funcţionării, s-a rupt o bucată din discul rotoric al turbocompresorului de H2S etaj I, ce a fost proiectată prin conducta de refulare şi nu a mai fost găsită. Iniţial nici eu nu am realizat ce situaţie îngrozitoare s-ar fi putut întampla, pentru că eram preocupat în primul rând să înțeleg cauza care a provocat ruperea bucăţii din discul rotoric şi ce trebuie făcut imediat în continuare. Am măsurat partea care lipsea din discul rotoric şi am calculat că aceasta a produs un dezechilibru echivalent cu o forţă rotitoare de cca. 2500 kgf, dezechilibru care la turaţia nominală a determinat o vibraţie atât de puternică încât ar fi putut să smulgă şi turbocompresorul de pe fundaţie.
Din cauza emoţiei cauzate de incident, nici alţii şi nici eu nu am realizat că etanşarea mea a rezistat şi nu s-a mai întamplat nimic grav. De asemenea au rezistat şi lagărele. Dar asta nu este nimic faţă de o altă informaţie la care nu am reacţionat atunci, respectiv că după ruperea rotorului, turbocompresorul a fost oprit abia după 16 minute de la producerea avariei, conform diagramei de vibraţii înregistrată la camera de comandă, adică la camera de comandă a fabricii – care reprezenta, în acelaşi timp, şi o bomba gigantică – nu se afla nimeni.
Cred că numai în România poate să existe asemenea iresponsabilitate (oare la camera de comandă a unui reactor nuclear de la Cernavodă se poate întâmpla ceva similar?). Mi s-a spus că cineva a auzit zgomot dinspre instalaţie şi a dat alarma, probabil că a ieşit de la o şedintă ca să meargă la toaletă şi, geamul fiind deschis, a auzit zgomotul. Am avut noroc de dimensiunile mari ale conductelor de la aspiraţie şi refulare care au menţinut turbocompresorul pe fundaţie şi nu s-a întamplat o catastrofă. Dacă însă nu ar fi fost montată etanşarea concepută de mine, atunci gripajul ar fi topit complet etanşarea, iar în cele 16 minute s-ar fi rupt şi arborele, cu consecințe inimaginabile, pentru că în afară de scăparea masivă de gaz se putea produce şi explozia coloanelor.
Cred ca s-ar fi înregistrat una din cele mai mari catastrofe din istoria Europei. Nu am auzit să se fi anchetat iresposabilitatea celor care au permis funcţionarea turbocompresorului timp de 16 minute în regim de avarie. La orice instalaţie, în cazul depășirii valorilor periculoase ale anumitor parametri, oprirea unui utilaj este automată şi este însoţită de declanşarea alarmei sonore în camera de comandă.
La fabrică de apă grea, niște "iresponsabili" au hotărât că nici o oprire să nu fie automată, indiferent de parametrul măsurat, chiar dacă alarma venea simultan de la trei aparate diferite ale aceluiaşi punct de control, iar decizia de oprire să fie luată exclusiv manual de către unul dintre operatorii de la camera de comandă. În cazul turbocompresoarelor, apariția bruscă a unei vibrații puternice poate să provină de la ruperea unei piese sau de la topirea unui lagăr, caz în care fiecare secundă de întârziere a opririi poate avea un efect devastator, iar unui operator prezent îi trebuiesc poate câteva minute până să se convingă dacă semnalul de avarie este real".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu