„Dictatorii care nu intră în istorie intră în geografie“

În 1989 poetul Mircea Dinescu, urmărit de Securitate, rostea una dintre frazele care-l vor duce peste timp: „Dictatorii care nu intră în istorie intră în geografie“.

Preşedintele Traian Băsescu nu este chiar un dictator. Şi totuşi, după şapte ani de mandat prezidenţial, nu are cu ce intra în mod palpabil în cartea de istorie. Şi atunci probabil că doreşte să schimbe cartea de geografie.

Primul motiv al haosului administrativ teritorial pe care dl Băsescu îl face în România ţine de maximizarea şanselor PDL de a face un scor onorabil în alegerile locale şi parlamentare de anul viitor. Faptul că pentru câteva procente în plus, pe care teoretic le-ar putea obţine PDL, se face praf o ţară întreagă nu pare să-l înduplece pe dl. Preşedinte. Şi totuşi, întregul demers ar putea fi inutil fiindcă, la fel ca în 2008, nici în 2011 nu se ia în calcul un element esenţial: următorul val al crizei financiare şi economice.

În ultimii 2 ani şi jumătate, preşedintele Băsescu şi PDL au coborât în sondaje, chiar şi sub 10%, nu fiindcă locatarul de la Cotroceni şi-ar fi pierdut carisma, nu fiindcă publicul nu mai iubeşte scandalurile, nu fiindcă premierul Boc ar fi incompetent. Nu. Prăbuşirea s-a datorat exclusiv crizei politice care a lovit nemilos România, torpilând orice şansă viitoare pentru PDL. Acum, în 2011, dl. Băsescu şi PDL ignoră din nou realitatea internaţională. În Grecia este o chestiune de zile, maximum săptămâni până când ţara va intra în faliment. Portugalia stă cu mâna întinsă. Spania aşteapta bani de la FMI şi UE. Franta se strecoară ca o umbră pe lângă Italia. Germania e îngrozită de proporţiile dezastrului. În acelaşi timp, în Statele Unite nivelul de îndatorare a îngrozit Wall Street-ul. În zona euro şi dolar se aşteaptă hiper inflaţie. Pentru lumea occidentală, comparaţia cea mai potrivită pentru a descrie criza financiară este cea cu Japonia din luna martie: nu cutremurul de 9 grade a îngenunchiat ţara ci tsunamiul care a urmat. La fel şi în finanţele mondiale. Cutremurul a fost în 2007-2008, tsunamiul vine în 2011-2012.

Noul împrumut de la FMI cu care PDL încearcă să-şi mituiască alegătorii anul viitor este inutil. Nimeni nu poate spune cât va valora euro, dolarul sau leul peste 6 luni. Criza nu va mătura numai PDL-ul, ci pe toţi românii. De la USL, de la UDMR de la PRM de la PNG...

Decât nebunia megajudeţelor, decât inflamarea naţionalismului, o soluţie ar putea fi acel comitet anticriză format din putere, opoziţie, BNR, academicieni, oameni de afaceri. Când aştepţi valul ucigaş ce se ridica după cutremur nu spargi geamurile şi uşile caselor. Încerci să salvezi femeile şi copiii şi să ridici un dig pe ţărm. Poate că astfel dl. Băsescu nu ar rata întâlnirea cu istoria.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News