Află în articol cine sunt numiți oligarhi, dar și cine sunt silovarhii.
Ca răspuns la invazia Ucrainei de către Rusia, SUA și UE au sancționat băncile, companiile și oligarhii ruși, ale căror iahturi gigante și proprietăți luxoase ne-au lăsat pe mulți dintre noi să ne întrebăm: Ce este, de fapt, un oligarh și cum a devenit atât de bogat?
Oligarhii sunt „oameni de afaceri excepțional de bogați, influenți din punct de vedere politic și social”, spune Elise Giuliano, lector la departamentul de științe politice de la Universitatea Columbia, care se concentrează pe Rusia post-sovietică. ”Ei sunt adesea conectați personal cu liderii politici de top ai unei țări, deși nu întotdeauna.”, scrie Forbes.
Definiția clasică a unui oligarh ar include o oarecare influență politică, dar acest lucru nu mai pare la fel de valabil de când a început războiul. Cei mai mulți miliardari ai Rusiei au puțin sau deloc influență asupra președintelui rus Vladimir Putin.
Oligarhii inițiali ai Rusiei și-au făcut averea în anii 1990, în perioada haotică de după prăbușirea Uniunii Sovietice, pe măsură ce activele statului au fost transferate către ofertanți privați, adesea prin tranzacții corupte. În această perioadă de liberalizare a pieței, oameni de afaceri înstăriți, foști oficiali și antreprenori curajoși au achiziționat pachete mari de acțiuni în companii rusești din petrol și gaze, metale și minerit, căi ferate și transporturi, produse agricole și alte industrii de bază.
Un grup mai nou de oligarhi a devenit bogat prin legăturile lor cu Putin, care a condus Rusia într-o formă sau alta din 2000. Putin i-a îmbogățit și pedepsit alternativ pe oligarhi, tratând magnații și afacerile lor ca pe niște pioni în meciurile sale politice de șah. Mihail Hodorkovski, pe atunci cel mai bogat om al Rusiei, a fost arestat în 2003 pentru infracțiuni fiscale, după ce l-a susținut pe rivalul politic al lui Putin. Cu toate acestea, mulți dintre oligarhii de astăzi sunt actuali sau foști oficiali ai lui Putin. Yuri Kovalchuk, un prieten de multă vreme și consilier al liderului de la kremlin, a obținut pachete mari în companii bancare și de telecomunicații prin legăturile sale cu Putin.
În timp ce apropierea oligarhilor de Putin variază, toți se bazează pe patronajul său. „Având în vedere modul în care este structurată economia rusă, depind mult direct sau indirect de stat”, spune Brian Taylor, profesor de științe politice la Universitatea Syracuse. Oligarhii „nu sunt actori economici, autonomi, care sunt în măsură să înfrunte statul sau să răspundă statului”.
Semințele oligarhiei Rusiei au fost semănate între 1992 și 1994, când noua Federație Rusă independentă a derulat un efort de privatizare a bonurilor. În cadrul programului, acțiunile a aproximativ 15.000 de firme de stat au fost puse la dispoziția cumpărătorilor privați. Scopul său a fost să permită rușilor obișnuiți să cumpere acțiuni.
În schimb, oamenii de afaceri bine conectați între ei au achiziționat blocuri de vouchere, oferindu-le pachete mari sau de control în firme. În cadrul programului de voucher, două treimi din toate acțiunile privatizate au ajuns să fie deținute de persoane din interiorul companiei, conform unui studiu din 1999 al Fondului Monetar Internațional.
Schema de împrumut pentru acțiuni a președintelui rus Boris Elțin din 1995 a creat unii dintre cei mai bogați oligarhi ai Rusiei. În schimbul împrumutării banilor guvernului rus, împovărați de deficit, și ajutând la finanțarea campaniei de realegere a lui Elțin, câțiva oameni de afaceri bogați au primit acțiuni la 12 companii energetice și miniere deținute de stat sub formă de „închiriere”. Contractele de închiriere s-au transformat în proprietate atunci când Elțin a câștigat.
„Dacă liderul comunist Ghenadi Zyuganov ar fi câștigat alegerile în anul 1996, toată lumea se aștepta ca el să naționalizeze pur și simplu aceste companii și să reia acțiunile care fuseseră date”, spune Daniel Treisman, profesor de științe politice la Universitatea din California, Los Angeles, care este specializată în politica post-sovietică.
După ce Elțin a învins, Vladimir Potanin, unul dintre arhitecții acordului, a preluat o acțiune de control în Norilsk Nickel, cel mai mare producător mondial de nichel rafinat. Printre alți beneficiari au fost și Hodorkovski (Vezi AICI cum oligarhul cere azi oprirea războiului) și Roman Abramovici, care au dobândit interese extinse în petrol și gaze.
Criza financiară a Rusiei din 1998 a fost un regres temporar pentru oligarhi. Creșterea prețurilor mărfurilor și creșterea integrării economice a Rusiei în Occident în anii 2000 au creat zeci de noi magnați. În 2001, Rusia avea opt miliardari cu o avere colectivă colectivă de 12,4 miliarde de dolari. Zece ani mai târziu, erau 101 miliardari cu o avere colectivă de 432,7 miliarde de dolari, potrivit datelor Forbes.
Oligarhii au aflat curând că averea lor este condiționată de ascultarea față de Putin. Nu puteau căuta mai departe decât exemplul lui Hodorkovski, care a petrecut zece ani în închisoare pentru că i s-a opus. Un alt oligarh, Boris Berezovski, care s-a îmbogățit pe vremea lui Elțin și a fost critic la adresa lui Putin, și-a vândut proprietățile mass-media ruse și a plecat în exil. Oligarhii au înțeles mesajul. Interesele politice ale lui Putin și interesele lor financiare trebuiau să fie aceleași.
„Dacă erai un oligarh rus la acea vreme și dădea informații pentru CNN și vedeai un tip care era mult mai bogat, mult mai inteligent și mult mai puternic decât tine stând într-o cușcă, care este reacția ta firească?” spune Bill Browder, un finanțator american care a trăit în Rusia post-sovietică. „Și așa, unul câte unul, s-au dus la Putin și i-au spus: „Ce trebuie să facem ca să nu intrăm în cușcă?””.
Pentru unii oligarhi, asta însemna să-și vândă companiile înapoi guvernului, pentru alții, să se supună în totalitate lui Putin.
Pe măsură ce Putin și-a consolidat puterea și a afirmat controlul statului asupra mai multor afaceri private, a apărut un nou tip de oligarhi - „silovarhii”. Termenul, inventat de Treisman, este o combinație dintre oligarh și siloviki, un cuvânt rusesc pentru elita militară și de securitate a țării. Mulți silovarhi îl cunosc personal pe Putin, din perioada petrecută în KGB sau pentru că au lucrat atunci când acesta activa în Sankt Petersburg.
”Așa-zișii silovarhi sunt elite ale afacerilor care și-au folosit rețelele din FSB (Serviciul Federal de Securitate Rus) sau din armată pentru a acumula bogății personale extreme”, a scris Stanislav Markus, profesor de afaceri internaționale la Universitatea din Carolina de Sud.
”Din 2003, prietenii lui Putin și silovarhii s-au ridicat constant pentru a controla sectoarele economiei și pentru a ocupa poziții importante în ramura executivă” arată sursa citată. Silovarhii sunt ”reprezentați în mod disproporționat în consiliile corporative ale așa-numitelor corporații de stat și dețin adesea pachete mari de acțiuni în firme din sectoare în care profitabilitatea depinde mult de guvern”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu