Dinu Săraru: Am ostenit să mă lupt pentru viață! Am mari doctori care sunt alături de mine

Ionuț Vulpescu: O ultimă întrebare legată de acest moment al pandemiei și al acestei lupte cu boala. Frica de moarte sau dragostea de viață? Ce vi se pare că s-a ivit mai mult din conștiința oamenilor în această perioadă?

D.S: Frica de moarte. Se moare atât de ușor în această țară și în această lume... Incredibil! Nu mi-am putut imagina că se poate muri atât de ușor, că se poate plăti atât de scump viața... cu moarte.”

I.V: Ați avut în perioada aceasta oameni apropiați pe care i-ați pierdut?

D.S: Foarte mulți, pe care i-am iubit enorm și care nu mai sunt, și care m-au sărăcit, m-au izolat, și în familie, dar prietenii mei... Atât de singur... Dacă n-ar fi fata asta, care e de față cu noi [n.r. Alexandra Săraru, fiica lui Dinu Săraru] și soția, ea și Ruxandra, eu n-aș mai putea trăi. De pildă, vă spun cinstit, că am obosit să mă lupt pentru viață. Am obosit, am ostenit. Ați fost o rază de lumină pentru mine aici. Și vă leagă în sufletul meu de un act de istorie națională, pe care puțini și-l pot înscrie în biografie (maestrul Săraru se referă la momentul când Ionuț Vulpescu, din poziția de ministru al Culturii, a exercitat dreptul de preemțiune și a adus în patrimoniul statului conacul Florica, al familei Brătianu-n.red.). Am ostenit să mă lupt pentru viață. Dacă nu i-aș avea și nu i-aș iubi atât de mult pe membrii familiei mele... sunt singur pe lume... dar sunt nopți întregi când nu pot să dorm de grija lor, că nu pot să fiu mai puternic, să mă bat pentru viață. Și am ostenit. M-ați deturnat de la osteneala mea.

I.V: Asta a fost și intenția!

D.S: Și să vă fericesc că atât de tânăr aveți viața înainte! Eu nu mai am viața înainte. Dar meritați să fiți unde sunteți acum.

I.V: Și la sfârșit, dacă din ceea ce nu v-am întrebat eu și ați vrea să spuneți, aveți ultimul cuvânt. Orice gând, orice întrebare nerostită de mine să afle acum răspunsul.

D.S: Ce îmi doresc? Să am norocul să mor la mine acasă, aici, în casa asta. Așa îmi doresc, să fiu împăcat, să nu trebuiască să fiu rupt de acest spațiu, de această atmosferă, de acest echilibru sufletesc. Să nu mă pună viața în altă situație. Atât îmi doresc.

Am mari doctori care sunt extraordinari și care s-au străduit în zilele din urmă, cum este profesorul Ioan Lascăr, pe care îl iubesc extraordinar și el mă iubește, și care e o minune a chirurgiei românești. Un medic este doamna Bartoș, care l-a făcut pe un prieten al vieții mele, Episcopul Gherasim, să ajungă la 99 de ani și trei luni. Vă dați seama! Și această doctoriță a stat zilele acestea cu mine și înainte de a veni dumneavostră aici, i-am spus că veniți aici și s-a bucurat. Am doctori mari de tot în toate domeniile. Unii au pierit ca profesorul Alexandru Oproiu, de pildă, care a fost o minune a gastroenterologiei românești. Și ca Gherasim, care a creat la sânul profesorilor universitari mari, fiu de țăran și el. El încă este mai bătrân ca mine. M-a ajutat Dumnezeu să cunosc în lumea medicală oameni care m-au iubit și care au sărit pentru mine. Și nu știu cum să le mulțumesc. Uitați, și pentru asta, vă datorez multe: faptul că pomenim, cu acest prilej, pe Irinel Popescu, tot mare chirurg și pe Mircea Beuran, pe care îl cunosc din școală, din facultate, care e unul din marii chirurgi ai țării acesteia. Și doctorița mea de la Slătioara, care e fiică de cântăreț de biserică, care e un savant și care mă cunoaște foarte bine, cu care vorbesc și de trei ori pe zi, pe care o întreb și de ce mi se clatină o geană.

Podcastul realizat de Ionuț Vulpescu poate fi urmărit pe platforma youtube

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News