Discuţii despre sex la Telefonul Copilului
La Telefonul Copilului sună tot mai mulţi tineri ce nu reuşesc să comunice cu părinţii lor. O tânără a apelat la consultanţii Telefonului Copilului, nesigură dacă este pregătită să-şi înceapă viaţa sexuală.
Autor: Costin Munteanu
Vă prezentăm două cazuri, relatate pentru De Ce News de consultanţii Telefonul Copilului, în care copiii au apelat 116 111, pentru că nu reuşeau să discute probleme importante cu părinţii lor.
Cât de multe pot discuta copiii cu părinţii?
Una dintre problemele cu care se confruntă unii dintre adolescenţii care apelează 116 111 se referă la posibilitatea acestora de a vorbi cu părinţii despre problemele lor personale, la deschiderea părinţilor şi acceptarea acestora a faptului că fiul/fiica lor nu mai este un copil, pentru a putea aborda şi anumite subiecte mai «delicate». Un subiect sensibil, cu precădere pentru familiile din mediul rural, dar nu numai, se referă la relaţiile sentimentale care se leagă între adolescenţi. Viaţa sexuală şi mijloacele de protecţie sexuală încă reprezintă un subiect tabu în foarte multe comunităţi, iar multe familii preferă să evite abordarea acestui subiect împreună cu copiii. Părinţii nu-şi dau seama de faptul că, deşi în familie adolescentul nu discută despre aceste lucruri, asta nu înseamnă că el nu prezintă interes faţă de acest subiect sau că nu este predispus la anumite comportamente deviante.
A., în vârstă de 16 ani, ne-a contactat pentru a ne povesti despre relaţia sa sentimentală cu un tânăr. Adolescenta ne-a relatat că părinţii săi nu ştiau de faptul că ea este implicată în această relaşie, deoarece, dacă ar afla, ar reacţiona agresiv. A. ne-a relatat că şi-ar dori să îşi înceapă viaţa sexuală, însă nu are nicio informaţie cu privire la acest subiect, deoarece la şcoală nu există un curs de educaţie sexuală, iar cu mama ei nu a putut deschide niciodată acest subiect - pur şi simplu i-a fost ruşine. Astfel, singurele informaţii pe care le avea se rezumau la experienţe şi sfaturi ale prietenelor sale, de aceeaşi vârstă. Lucrul pe care l-am observat pe parcursul conversaţiei a fost tonul degajat şi o oarecare nepăsare cu care fata trata acest subiect; deşi era conştientă de faptul că începerea vieţii sexuale este un pas important, ea avea extrem de puţine informaţii cu privire la consecinţele întreţinerii unui raport sexual neprotejat. Mai mult, A. ne-a relatat că în cazul în care nu va face acest pas, există posibilitatea ca prietenul ei să o părăsească; deci, fără să-şi dea seama, ea era constrânsă să facă acest lucru, deşi nu considera că este pregătită.
Astfel de situaţii sunt explicaţii pentru existenţa atâtor «copii care nasc copii», fete care, din neştiinţă şi naivitate, la un moment dat, au avut un comportament de risc, în urma căruia s-a născut un copil. Acesta este punctul în care părinţii realizează poate că au făcut o greşeală prin lipsa de comunicare cu privire la acest subiect sensibil, însă, din păcate, în multe situaţii, este tardiv.
La Telefonul Copilului încercăm să îi facem pe adolescenţi să privească aceste lucruri în profunzime, îiîincurajăm să se informeze, să încerce să discute cu părinţii lor şi, de asemenea, îi ajutăm să identifice cea mai bună soluţie pentru situaţia lor” – (a povestit pentru De Ce News Iuliana, consultant 116 111)
Mă numesc Marius şi am 8 ani
“Nu v-am apelat până acum, pentru că nu aveam ce să vă cer, deoarece cred că am aproape tot ceea ce îşi poate dori un copil: am doi părinţi care mă iubesc foarte mult şi pe care îi iubesc şi eu la fel de mult, am o casă foarte frumoasă în care locuim, am foarte mulţi prieteni, însă este ceva ce îmi lipseşte.... De curând, părinţii mei au hotărât să îmi spună un lucru foarte important: am fost adoptat. Asta înseamnă că ei nu sunt părinţii mei naturali, însă pentru mine sunt cei mai buni părinţi din lume. Întotdeauna mi-au arătat cât de mult mă iubesc şi au făcut ca toate dorinţele mele să se îndeplinească. Cu toate acestea, de când am aflat această veste, mă gândesc întruna la acei doi oameni care mi-au dat viaţă: oare semăn cu ei, oare am ochii mamei, sau poate ai tatălui, oare ei se mai gândesc la mine? Care a fost motivul pentru care nu m-au mai dorit? Poate că erau foarte săraci şi nu mă puteau creşte, aşa mi-au zis mami şi tati, sau poate că nu m-au iubit? Eu nu vreau decât să îi cunosc, atât. Eu îmi iubesc foarte mult părinţii şi niciodată nu îi voi părăsi, dar vreau să îi cunosc şi pe cei care mi-au dat viaţă. Vreau doar să scap de întrebările acestea care mă frământă. Îmi doresc doar ca ei să vadă ce copil bun şi cuminte sunt. Poate că atunci vor regreta că nu au ales să fim o familie”. (caz inregistrat la 116 111, editat pentru pastrarea confidentialitatii)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
