Dislexia este o tulburare de învățare cu un impact emoțional foarte puternic asupra celor care suferă de aceasta.
Persoanele cu dislexie, în special copiii care nu pot înțelege ce li se întâmplă, pot avea o stimă de sine scăzută, se pot simți inadecvați sau se simt excluși din comunitatea lor. Este important de reținut că nivelul de inteligență nu are nimic de-a face cu asta și nu poate afecta inteligența.
În general s-a speculat că această tulburare se bazează pe o predispoziție genetică.
Oamenii de știință conduși de Michelle Luciano, psiholog la Universitatea din Edinburgh, au efectuat un studiu de asociere la nivelul întregului genom pe 1,1 milioane de adulți, în principal de origine europeană, dintre care 51.000 au primit un diagnostic oficial de dislexie.
Potrivit Focus, această metodă de investigare constă în căutarea variantelor genetice asociate unei anumite boli în întregul genom al multor indivizi, comparând ADN-ul persoanelor sănătoase cu cel al persoanelor care sunt afectate de aceasta.
Analiza a făcut posibilă găsirea a 42 de variante genetice care tind să diferențieze cei care suferă de dislexie de cei neafectați. Cu cât este mai mare numărul de variante ale acestui grup prezente în componența genetică a cuiva, cu atât este mai mare riscul de a avea dislexie. Niciuna dintre ele nu este decisivă pentru că, după cum a explicat Michelle Luciano pentru New Scientist, dislexia ”este o afecțiune complexă care, ca atare, este influențată de multe gene, fiecare dintre acestea având un efect foarte mic asupra creșterii predispoziției genetice la boală”.
Nici nu este corect să spunem că aceste modificări provoacă dislexie. Mai degrabă, la persoanele care le poartă în ADN-ul lor, acestea pot face mai probabil să apară, de exemplu în anumite condiții de învățare.
Michelle Luciano clarifică: ”Când te gândești la genetică, primul lucru pe care s-ar putea crede este că este ceva fix, în timp ce știm că nu este așa. Genele operează în mediul înconjurător și, prin urmare, mediul este un factor foarte important de luat în considerare”.
O treime din variantele găsite erau deja cunoscute cercetătorilor, deoarece sunt legate de ADHD, Tulburarea Deficit de Atenție/Hiperactivitate care implică probleme de atenție și concentrare, controlul impulsurilor și nivelul de activitate.
Celelalte variante sunt mai puțin cunoscute, deși unele au fost asociate cu ambidextria. (Ambidextria este abilitatea unei persoane de a-și folosi ambele mâini cu ușurință)
O ipoteză este că aceste variante genetice implică o alterare a neurodezvoltării, care ar putea afecta conectivitatea neuronală și ar putea da naștere la dislexie și la celelalte afecțiuni menționate.
Cu toate acestea, cercetările asupra bazelor genetice ale dislexiei sunt încă la început: într-o zi, descoperiri ca aceasta ar putea duce la teste genetice care să identifice persoanele cel mai probabil să o dezvolte și să permită intervenții de susținere timpurie.
Având în vedere că această tulburare este din spectrul neurodezvoltării, nu există un tratament care să vindece dislexia. Cu toate acestea, simptomele pot fi mult îmbunătățite, prin intervenții rapide și potrivite.
Potrivit Dr. Max, cele mai frecvente abordări includ tehnici educaționale adecvate, astfel încât cel mic să învețe să recunoască fonemele și șirurile de litere, să înțeleagă ce citește, să-și îmbunătățească fluența de citire și să-și construiască un vocabular de cuvinte cunoscute și înțelese.
Intervenția precoce este esențială însă în astfel de cazuri, întrucât copiii cu dislexie care primesc ajutor la grădiniță sau în clasa întâi își pot îmbunătăți semnificativ abilitățile de citit. Un logoped poate oferi la rândul lui mult sprijin și suport.
Prin intermediul unor teste pentru dislexie, un evaluator va putea identifica exact acele puncte forte sau mai slabe ale unei persoane cu dislexie și va putea lucra pentru remediere acolo unde este cazul.
Persoanele cu dislexie pot atinge atât performanțe academice, cât și sociale. Dovada că dislexia nu este un deficit de inteligență, ci dimpotrivă, o constituie numărul mare de personalități care s-au confruntat și se confruntă cu acest tip de tulburare: Albert Einstein, Steve Jobs, Thomas Edison, Henry Ford, Thomas Jefferson, Winston Churchill, Leonardo da Vinci, Pablo Picasso sau Richard Branson, fondatorul Virgin Group.
Persoanele cu dislexie pot deveni ceea ce își doresc să devină: medici, profesori, inventatori, artiști, antreprenori sau orice altceva își propun.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Roxana Neagu
de Roxana Neagu