Divorț în "Cârciuma Prieteniei"

 E  trecut de ora 16,00, iar șase câini slabi și ciufuliți mă întâmpină încă din fața „Cârciumei Prieteniei” .E bodega din Rahova pe lângă care trec zi de zi și despre care îmi pun tot felul de întrebări. Pășesc ușor dar mirosul puternic de alcool ieftin mă face să imi schimb cumva viteza de deplasare.

Câțiva ochi tulburi mă ațintesc ca și cum aș fi un președinte de stat. La tejghea  o voce groasă,răgușită  mă întreabă :"Ce serviți?"Răspund că vreau o  Cola cu gheață și lămâie și nu zice ,nu zice nimic."Apoi,n-am.N-am lămâie,simplă nu doriți?"

     Răspund afirmativ și mă așez la o masă.Aleg una lăturalnică să pot să observ toate personajele,comportamentele,aspectele,ceea ce este și ce nu este .Deja un lucru e cert, lămâie nu este !Trântește pe masă o sticlă pentru care îmi cere "douăjopt de lei".Răspund poftim...și-i dau schimbat trei lei.Cu pași înceți și apăsați pleacă de la masă, adună de la o alta trei sticle de bere și le trântește -n colț în ladă.Poartă haine cenușii,seamănă mai mult cu o uniformă și pe deasupra un șorț verde care îi scoate în evidență toate formele,defecte  toate ce trebuiau ascunse.Doar părul vopsit spre roșu e singurul indiciu ce te face să te gândești la feminitate.Cred că o astfel de persoană e așa din cauza muncii pe care o are,e așa pentru că zi de zi  își împarte viața cu vechi și noi clienți.Spun sau nu o poveste interesantă,asta rămîne de văzut.

       Rumoare ,voie bună,tratarea unor probleme existenţiale poate ,despicarea firului în patru,discuţii lungi şi interminabile,abordarea problematicilor pe o paletă extrem de largă,politică,religie,vreme,traiul vieţii,amintiri,armată,prostie şi nu numai.

          Prinşi fiind în discuţii mă urmăreau cu privirea cei trei bătrâni de la masa din lateral.La altă masă o gaşcă de prieteni vechi împart bucurii şi tristeţi,realizări și eșecuri dar și ultimele picături din sticla comună de tărie.Un tânăr era cufundat în arta câștigului încercându-și unica șansă de a se îmbogăți.Fața arsă de soare ,mâinile scheletice,uscate și roșii erau și ele mobilizate pentru eventualul mare câștig.O adevărată demonstrație de implicare trup și suflet.O mână de oameni îmi distrag atenția fiind gălăgioși și foarte însetați de-o bere rece după o zi grea de muncă.

     La fel de singur ca și mine stă la o masă un bărbat corpolent,privind zeflemitor zâmbește parcă ironic la toți cei din jur.Întră din nou în scenă barmanița-bărbat care îî interoghează pe muncitori,le aduce rapid câte-o  bere și dispare.

        În căutarea unui partener de discuție,apare lângă mine la masă omul singuratic și tresar.Nu știu ce vrea dar aflu îndată.Salută respectuos și constat că vorbește foarte frumos,coerent ,folosește cuvinte potrivite de fiecare dată,este atent la privirea mea și mă întreabă dacă îmi poate ține companie.Răspund afirmativ iar în gândul meu zic că mi-am atins scopul pe ziua de azi,o să am un super material și omul la final va fi mulțumit.

    Discuția începe ca un monolog încă din primele sale cuvinte.Începe să povestească din trecutul lui îndepărtat,probabil nu i s-a mai destăinuit cuiva de ceva vreme.O caracteristică fundamentală a oamenilor din această categorie este tendința de a povesti despre viața lor,  sinceritatea supremă,franchețea față de oricine,relatarea subiectelor de orice natură de la armată la divorț ,cu lux de amănunte ,trecerea de la general la particular.

"Tu nu erai născută fetițo când m-a părăsit nevasta",respectă întrutotu  tiparul celor mai sus menționați.Acest om a început să vorbească exact așa cum mă așteptam .A început să povestească fără să îl întreb nimic și fără să mă întrebe dacă vreau să-l ascult.Cred că era însetat de dialog,ar fi vorbit cu oricine ar fi vrut să-l asculte.Continuă cu faptul că a fost miner pe Valea Jiului,la Livezeni .După fiecare zi de muncă ei celebrau sfârșitul acesteia cu un pahar sau poate mai multe de aspreală."Erau vremuri grele ,munceam ca robii,voi tinerii nu mai ştiţi ce înseamnă munca".Pentru a-și îmbunătăți traiul de viață a ales Capitala însă acesta s-a dovedit a fi foarte neprietenoasă și "te lasă să mori ca un câine pă stradă".

"Uite vezi femeia aia de la bar ,e urâcioasă acum dar să vezi câte știe și numai ea de câte ori m-a ascultat când eram supărat .A fost greu la începuturi aici,fără femeie,am mâncat,n-am mâncat ,am mai băut și eu câte un pahar ,cred că ăsta m-a mai ținut așa tare.Stăteam aici cu orele,numai eu și Lenuța,n-avea încotro decît să mă asculte și așa mă simțeam și eu mai bine ,mai uitam de singuratate.Era frumoasă,avea fața albă,părul lung,avea haine mai ținerești așa,acu nu-i mai arde.Să știi că nu era așa grasă,e bolnavă săraca,suferă mult ,e văduvă acum ,are un copil și ăla o mai supără,vine și aici și mai cere bani.Să știi că am stat o dată de vorbă cu el și chiar mi-a plăcut așa de el ,are idei bune dar mai bea și ăsta."

    Și nu mai tace omul meu ,chiar vede în mine un om de încredere ,povestește așa parcă acum a trăit ,se vede că are sufletul tânăr chiar dacă restu îl trădează.

"Iartă-mă fată dar n-am mai vorbit demult cu nimeni,nu pot să mă țin așa de oameni ,poate au și ei problemele lor ,știu le am și eu pe ale mele și așa mor.Stau singur la masă cum ai văzut și mă gîndesc așa la viața asta ,la ziua de mâine,urmăresc chipuri noi dar care să spună ceva.Să știi că nu vorbesc așa cu oricine,acum te-am văzut singură și nu știam ce e cu matale,chiar nu știam ce e,nu știam ce cauți aici ,e urît așa,am crezut că aștepți ,eu știu..."

        Îi povestesc omului cu ce gând am venit acolo,e foarte fericit că l-am ascultat,e subiect principal,imi mulțumește ,se scuză ,se ridică și pleacă.Îi mulțumesc și eu că a fost deschis .îi mulțumesc o dată tare și de foarte multe ori în gând că a putut împreună cu Lenuța și cu amarurile lui să-mi construiască poate  fără să vrea o poveste frumoasă,completă.

       Ajung la bar ,mulțumesc pentru suc dar nu mă lasă să plec de acolo câteva imagini așa desprinse parcă din filmele vechi românești:sticle de băutură scumpă ,goale cu etichete învechite aliniate una lângă alta ,o ușă a depozitului deschisă,agățată într-o balama,cutii și cutiuțe toate așezate frumos,lăzi de bere prăfuite și atât.Părăsesc apoi cârciuma împăcată cu gândul că știu cum e interiorul și ce oameni își beau și împart amarul zi de zi acolo.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News