Împărțirea bunurilor după divorț este un proces reglementat în legislație de Codul civil și de Codul de procedură civilă, care presupune distribuirea echitabilă a activelor comune acumulate de către soți în timpul căsătoriei.
Conform articolului 339 din Codul Civil, bunurile comune includ orice active dobândite de către oricare dintre soți în perioada căsătoriei, sub regimul comunității legale de bunuri. Acestea pot cuprinde venituri din muncă, pensii, precum și venituri derivând din drepturi de proprietate intelectuală.
Legislația specifică, cum ar fi articolul 340 din Codul Civil specifică anumite bunuri care nu se împart la divorț. Acestea includ obiecte obținute prin moștenire sau donație, bunurile personale de uz, echipamente necesare pentru profesia unuia dintre soți, printre altele. Astfel, fiecare soț își va păstra proprietatea integrală asupra acestor bunuri proprii.
Partajul bunurilor după divorț poate lua două forme principale: partajul amiabil și partajul judiciar. Fiecare are specificități proprii iar alegerea între acestea depinde de situația particulară și relația dintre soți.
Partajul amiabil este preferabil atunci când soții ajung la un consens cu privire la împărțirea bunurilor. Acesta se realizează în fața unui notar public, care va facilita negocierea și va încheia un act de partaj. În cadrul acestei proceduri, soții prezintă actele de proprietate și orice alte documente relevante, iar notarul se asigură că acordul este echitabil și respectă prevederile legale. Partajul amiabil este mai puțin stresant și poate reduce semnificativ costurile legate de timp și resurse financiare.
În cazurile în care nu există un acord între soți cu privire la modul de împărțire a bunurilor comune, este necesar să se recurgă la instanța de judecată. Partajul judiciar este un proces mai complex și mai îndelungat, care începe prin depunerea unei cereri de chemare în judecată de către unul dintre soți. Procedura implică prezentarea de probe, audierea martorilor și evaluarea bunurilor de către experți, dacă este cazul. Instanța va decide cum vor fi împărțite bunurile, luând în considerare contribuția fiecărui soț la achiziția acestora și interesele comune, precum și bunăstarea copiilor, dacă acest criteriu este aplicabil.
Decizia despre cine rămâne în casa comună după divorț poate depinde de mai mulți factori, inclusiv acordul dintre părți și interesele copiilor, dacă există. Dacă nu se ajunge la un acord mutual:
În cazul unei case achiziționate în comun, instanța poate decide să atribuie dreptul de folosință al casei unuia dintre soți, luând în considerare mai mulți factori, cum ar fi custodia copiilor și capacitatea fiecărui soț de a se reloca.
Dacă locuința a fost achiziționată de unul dintre soți înainte de căsătorie, de regulă, acesta va păstra proprietatea asupra acesteia, chiar dacă a avut regim de locuință de familie în timpul căsătoriei.
Instanța poate decide vânzarea casei și împărțirea sumelor obținute, dacă acest lucru este în interesul ambelor părți.
Pentru a gestiona eficient partajul bunurilor în contextul unui divorț, este esențial să consulți un avocat divorț Cluj. Un avocat poate oferi asistență în interpretarea legilor, poate ajuta la negocierea unui acord echitabil și poate reprezenta interesele clientului în fața instanței, dacă este necesar. Colaborarea cu un profesionist juridic asigură că drepturile tale sunt protejate și că partajul se face în conformitate cu legislația în vigoare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News