"Doar Tavi m-a crezut". Gabriela Cristea, momentele care au marcat-o pe viață: "Ajunsesem să mă rog pentru sănătate mintală. Nu mai știam dacă gândesc limpede"

"O să vă vorbesc despre cele mai grele două săptămâni din viața mea, atunci când eram însărcinată cu primul meu copil, Victoria. Atunci am avut atacuri de panică. Sunt sigură că sunt multe femei care se vor recunoaște în povestea mea de atunci. Eram într-una din cele mai fericite momente din viața mea sau cel puțin așa mă gândeam la momentul acela.

Eram însărcinată și urma să nasc. Eram gravidă în aproape 8 luni, dar aveam niște gânduri care mă măcinau încă de la începutul sarcinii și care au început să se acutizeze. Gândurile mele aveau legătură cu momentul nașterii. Mă gândeam: "Oare o să îmi iubesc copilul de la naștere? Oare o să fiu eu mama suficient de bună? Dar până să ajung acolo, oare o să reușesc să duc la bun sfârșit momentul nașterii?"

"Inițial, doar Tavi mi-a dat atenție și m-a crezut"

Erau niște gânduri care, la o primă vedere, par să nu te afecteze, dar o femeie însărcinată, în momentul în care este măcinată de astfel de gânduri și probabil mai mult de jumătate dintre femeile însărcinate au genul acesta de gânduri, pentru femeile însărcinate și pentru mine, la momentul respectiv, au fost crunte. Efectiv nu am mai reușit, două săptămâni, să dorm. Aatât de tare eram măcinată de aceste gânduri", a povestit Gabriela Cristea, într-un clip video pe pagina sa de Facebook.

"În perioada respectivă, am făcut atacuri de panică, dar niște atacuri de panică pe care nu pot să vi le povestesc - simțeam că mă sufoc din orice, nu puteam să dorm sub nicio formă. Ultima lună am dormit-o în balansoar, afară, spre norocul meu era vară. Simțeam că mă sufoc de gânduri. Inițial, doar Tavi mi-a dat atenție și m-a crezut, m-a înțeles, pentru că ceilalți credeau că sunt doar niște toane ale mele.

Îmi spuneau toată lumea că "nu ești tu prima și ultima femeie care o să naști, nu ești singura femeie care o să aduci pe lume prunci în felul în care vei aduce pe lume", adică prin cezariană. Atât de intense și de dure au fost momentele acelea pentru mine, încât m-au marcat pe viață. Da, au fost cele mai grele două săptămâni din viața mea.

"Ajunsesem să mă rog pentru sănătatea mintală, să nu mai știu dacă gândesc limpede sau nu"

Nu mă întrebați cum am reușit să trec peste. Doar cu ajutorul soțului meu și cumva m-am autostimulat. Am aflat că există niște tehnici prin care poți să scapi de atacurile de panică. Între timp, am citit despre asta, am încercat să mă documentez și am aflat că, de fapt, că sunt și niște arderi chimice, mai ales la gravide. Hormonii o iau razna cu totul și cu totul. Pe lângă gândurile pe care le poți avea ca femeie însărcinată, intervine și dereglarea hormonală care este una destul de agresivă la femeile însărcinate și înțeleg că organismul se reglează destul de târziu după ce ai născut.

Așa că, dragilor, dacă aveți în familie femei însărcinate și dacă își pun întrebări și au nelămuriri, dacă simțiți că nu sunt în apele lor, fiți alături de ele, pentru că eu ajunsesem în perioada respectivă să mă rog pentru sănătatea mintală, eu care sunt atât de limpede la minte. Ajunsesem să nu mai știu dacă gândesc limpede sau nu. Până să mi se întâmple acele atacuri de panică, nici nu credeam în ele. Cum să nu-ți poți tu să-ți controlez gândurile tale, cum să nu ai tu control asupra propriul organism și asupra minții tale? Mi se părea incredibil! Din momentul acela, însă, mi-am dat seama că totul este imprevizibil în viața asta. Încă trăiesc cu teama să nu se mai întoarcă niciodată la mine acele atacuri de panică. Pentru asta măr rog în fiecare zi", a mai spus Gabriela Cristea.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News