Doliu: Cum să-i ajutați pe copii să facă față pierderii

Copiilor le poate fi mai greu să plângă, deoarece experimentează dureri foarte intense, greu de gestionat și de lungă durată, care pot reprezenta un factor de risc pentru dezvoltarea ulterioară.

În plus, pierderile le amenință sentimentul de securitate, deoarece simt că punctele de reper sunt șubrede, deoarece întreaga familie suferă.

Cum este tratată moartea în funcție de vârstă

Copiii stăpânesc treptat conceptul de moarte și capacitatea de a face față pierderilor. Putem identifica câteva faze orientative:

Până la vârsta de 3 ani este greu de făcut distincția între lucrurile vii și cele neînsuflețite, dar acestea sunt foarte sensibile la emoțiile persoanelor de referință. Când adultul este trist, în durere, în durere, copilul percepe că ceva nu este în regulă, se simte pierdut și manifestă nevoia de apropiere și reasigurare printr-un comportament iritabil, neliniştit și plin de lacrimi.

Între 3 și 5 ani, copiii înțeleg diferența dintre lucruri și oameni vii și nevii, dar nu au dobândit conceptul de ireversibilitate a morții. S-ar putea să-l caute pe decedat și să-l întrebe ”unde s-a dus?” sau ”când se întoarce?”. Moartea este percepută ca nedefinitivă, un somn lung și adânc sau o călătorie care include o întoarcere.

Între 6 și 9 ani se înțelege că moartea este ireversibilă. Pierderea celor dragi este trăită cu frică și anxietate extremă. Copiii din această grupă de vârstă dezvoltă adesea multă curiozitate cu privire la aspectele morții și ale ritualurilor funerare, așa că pot pune multe întrebări pentru a obține informații.

Între 9 și 12 ani, copiii au un concept clar despre moarte. În cazul în care deplâng o persoană dragă, aceștia încă nu trăiesc emoțiile într-un mod reglat și unii pot avea tendința de a-și ascunde emoțiile, dorind să pară mai puternici și capabili să facă față suferinței.

Cum să ajutăm copiii în procesul de doliu? Sprijină exprimarea durerii

Adulții, mișcați de un instinct protector, pot fi tentați să nu le spună copiilor despre moarte sau să evite să raporteze ceea ce s-a întâmplat și suferința pe care o simt, scrie psihologul Nadia Andreotti. 

Cu toate acestea, copiii, ca și adulții, au dreptul și nevoia să înțeleagă și să se întristeze pentru pierderile pe care le-au suferit. Este important ca moartea și decedatul să nu fie subiecte tabu pentru familie.

Este important să numiți și să vă amintiți cine nu mai este acolo și să vorbiți despre posibilitatea și dificultatea pierderii celor dragi.

Liniștește-l

Copilul poate manifesta multe emoții care îl destabilizează. Prin urmare, s-ar putea să se simtă pierdut și incapabil să facă față unei asemenea dureri, mai ales dacă unul dintre cei mai importanți oameni pentru el a murit.

Este foarte important să stai aproape de el. Trebuie să lămurim clar că moartea este inevitabilă, uneori lucrurile pot scăpa de sub control și că nu e nimeni vinovat de asta și trebuie găsită o cale de a merge mai departe.

Importanța concediului

Momentele care urmează morții unei persoane dragi sunt foarte importante, deoarece vă permit să vă luați la revedere. Chiar și copiii trebuie să-și ia rămas bun de la persoana care a murit.

Este important ca ei să înțeleagă că această tranziție a avut loc și să facă ceva practic pentru a-și lua rămas bun de la persoana iubită. De aceea, este indicat să-i faci să participe la înmormântare și să propui ritualuri de făcut împreună.

De exemplu, s-ar putea propune să pregătiți un desen, să scrieți o notă sau o scrisoare, să inventați o poveste, să alegeți niște flori, să aprindeți o lumânare...

Întărește amintirile

Când o persoană iubită moare, există adesea o teamă puternică de a pierde și amintirile. Copiii se confruntă cu acest risc cu atât mai mult cu cât abilitățile lor de memorare sunt mai puțin rafinate.

Pentru a gestiona această frică, îți poți propune să cauți fotografii care înfățișează câteva momente frumoase petrecute alături de persoana iubită și să alegi un loc special pentru a le expune.

Se poate propune si construirea unei cutii de amintiri în care să se păstreze obiectele și fotografiile care amintesc de experiențe desfășurate împreună cu defunctul.

Adultul poate explica, de asemenea, că nu pierdem niciodată pe cineva pe care l-am iubit pentru că îi putem păstra amintirea vie în inimile noastre.

Căutați ajutor de la un psihoterapeut

Dacă, în ciuda acestor indicații, copilul rămâne trist, supărat, speriat și prezintă simptome în urma decesului unei persoane dragi, atunci este indicat să se întreprindă un curs de sprijin psihologic și psihoterapie care să-l ajute să proceseze eficient doliul.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News