A murit Dumitru Romilă.
Fostul fundaş Dumitru Romilă, cunoscut drept Romilă I, a decedat la vârsta de 78 de ani, a anunţat, luni, clubul de fotbal Politehnica Iaşi pe site-ul său oficial.
Născut pe 8 octombrie 1942, Dumitru Romilă a jucat la echipa din Copou în perioada 1965-1973.
Fost căpitan al Politehnicii, Dumitru Romilă a fost fratele mai mare al internaţionalului Mihai Romilă (Romilă II), care a decedat anul trecut la vârsta de 69 de ani.
După încheierea activităţii de jucător, Dumitru Romilă a devenit antrenor la Centrul de Copii şi Juniori al Politehnicii, unde, în cele peste trei decenii de activitate, a descoperit fotbalişti importanţi, printre care Daniel Pancu, Adrian Cristea sau Benone Dohot.
Dumitru Romilă ar fi împlinit 79 de ani pe 8 octombrie.
"Îl ştiu de când aveam şapte ani şi eram unul dintre copiii de mingi la meciurile Politehnicii. Avea un început de chelie, dar călca ţanţoş, era autoritar în teren şi expert în repunerile de la margine. La fiecare astfel de lovitură liberă, mai cu seamă la cele din terenul advers, galeria fremăta. "Gât! Gât! Gât!". Asta era porecla lui atunci. Iar un aut executat de el era la fel, dacă nu chiar mai periculos decât un corner. Juca fundaş lateral şi putea evolua cu acelaşi randament în ambele benzi.
În ultima etapă a campionatului 1972/1973, după fluierul final, coechipierii l-au îmbrăţişat, a primit flori, eu nu prea înţelegeam, mi-am explicat atunci că, fiind căpitanul echipei, merită onorurile astea.
După trei săptămâni de vacanţă, noi, piticii, cea mai mică grupă de copii revenim la antrenamentele de pe Abator. În vestiar nu apare regretatul nea Nicu Ursache, ci Dumitru Romilă. Nu ne venea să credem. Căpitanul Politehnicii Iaşi la noi în vestiar! Oare ce vrea să ne spună? "De azi şi până veţi termina junioratul, sunt antrenorul vostru!", a rostit el sec. Ne-a explicat ce avem de făcut, apoi am dat drumul la treabă.
Nu ne-a învăţat doar fotbal, ci ne-a dat adevărate lecţii de viaţă. Dur, sever, dar şi plin de umor, are destule ziceri ce-au intrat de multă vreme în folclorul fotbalistic, ne spunea mereu că, fără a munci temeinic, din gru, cu tenacitate, nu poţi obţine nimic. Ne povestea despre el, cum a venit la 15 ani de la Huşi, ca elev de profesională şi fotbalist de maidan. Cum a urcat pas cu pas. Dimineaţa, cu barosul, la fabrică (îşi etala cu mândrie muşchii căpătaţi după atâta muncă), apoi antrenamentele, iar seara, la şcoală. A făcut liceul la seral, muncind şi jucând fotbal. Nu s-a oprit din studiu, a dat la facultate, a intrat pe bune şi a ajuns profesor.
Da, ne mai bătea din când în când. Să nu cădem în depresii. Mi-am luat un sabot în cap că n-am ştiut cum se poziţionează portarul la corner. M-a întrebat, am ridicat din umeri, răspunzându-i: "Dom' profesor! Dar eu sunt atacant!". După ce am văzut stele verzi la propriu, m-a luat deoparte şi m-a luminat: "Băi, tu, ca atacant, trebuie să ştii foarte bine cum gândeşte portarul, cum reacţionează! Bagă asta bine la cap, sper că te-a ajutat sabotul!". Exemple din astea sunt cu miile. Zicerile sale umoristice nu le pot cita acum, multe sunt cam fără perdea.
Din prima lui grupă, deocamdată record neegalat, au ajuns la echipa mare şi au jucat în prima divizie cinci fotbalişti.
Despre Dumitru Romilă se pot scrie romane, nu unul singur. Un om pentru care munca şi tenacitatea au fost principiile de bază în viaţa ce tocmai i s-a sfârşit. Fie-i ţărâna uşoară!", a spus Marcel Flueraru, potrivit ziarulevenimentul.ro.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News