Fostul președinte al SUA, Ronald Reagan, semnala pericolele politicilor protecționiste încă de la finalul anilor '80.
Discursul rostit de Ronald Reagan, al 40-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, pe 25 aprilie 1987, intitulat „Radio Address to the Nation on Free and Fair Trade (Adresă radio către națiune privind comerțul liber și echitabil)”, a avut loc într-un context marcat de dezbateri intense privind politicile comerciale internaționale.
În anii ’80, SUA se confruntau cu un deficit comercial important, în special față de Japonia și alte economii asiatice emergente. Presiunea politică asupra administrației Reagan creștea, iar unii membri ai Congresului cereau măsuri protecționiste, inclusiv tarife mai mari și restricții asupra importurilor.
Privind retrospectiv, măsurile adoptate de administrația Trump în cel de-al doilea mandat ridică semne de întrebare asupra eficienței politicii sale. Impunerea repetată a numeroaselor tarife asupra altor state ar putea avea un impact semnificativ asupra economiei SUA.
Ronald Reagan era un susținător puternic al comerțului liber, inspirat de lecțiile învățate în timpul Marii Crize Economice din anii '30, când tarifele ridicate (precum cele impuse prin Legea Smoot-Hawley) au agravat recesiunea globală. În cadrul discursului din 1987, Reagan pune în lumină protecționismul și subliniază că restricțiile comerciale pot duce la represalii din partea altor țări, la războaie comerciale și, în cele din urmă, la pierderea locurilor de muncă în SUA.
„Vezi tu, la început, când cineva spune: 'Hai să impunem tarife la importurile străine', pare că face un lucru patriotic, protejând produsele și locurile de muncă americane. Și uneori, pentru o perioadă scurtă, funcționează – dar doar pentru puțin timp.
Ceea ce se întâmplă în cele din urmă este următorul lucru: în primul rând, industriile locale încep să se bazeze pe protecția guvernului sub forma tarifelor ridicate. Ele încetează să mai concureze și să facă schimbări inovative de management și tehnologie necesare pentru a avea succes pe piețele mondiale.
Apoi, în timp ce toate acestea se întâmplă, are loc ceva și mai grav. Tarifele ridicate duc inevitabil la represalii din partea altor țări și declanșează războaie comerciale aprige. Rezultatul este tot mai multe tarife, bariere comerciale tot mai înalte și din ce în ce mai puțină competiție.
Așadar, în curând, din cauza prețurilor artificial ridicate de tarifele care subvenționează ineficiența și managementul defectuos, oamenii încetează să mai cumpere. Apoi se întâmplă cel mai rău lucru: piețele se micșorează și se prăbușesc; afacerile și industriile se închid; și milioane de oameni își pierd locurile de muncă.
Amintirea tuturor acestor lucruri, care s-au petrecut în anii ’30, m-a determinat ca, atunci când am ajuns la Washington, să îi feresc pe americani de legislația protecționistă care distruge prosperitatea. Nu a fost întotdeauna ușor.
Există oameni în acest Congres, la fel cum existau și în anii ’30, care vor să profite rapid din punct de vedere politic, care sunt dispuși să riște prosperitatea Americii pentru a obține un avantaj pe termen scurt în fața unui anumit grup de interese speciale, care uită că peste 5 milioane de locuri de muncă americane depind direct de exporturile către străinătate, iar alte milioane depind de importuri.
Dar pentru cei dintre noi care au trăit Marea Criză Economică, amintirea suferinței cauzate este profundă și dureroasă. Iar astăzi, mulți analiști economici și istorici susțin că legislația tarifară ridicată adoptată în acea perioadă, cunoscută sub numele de tariful Smoot-Hawley, a adâncit considerabil criza și a împiedicat redresarea economică”, susținea președintele american Ronald Reagan.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News