Doru Bem, între iubirea pentru Dumnezeu și actorie: Cred că un preot nu poate fi și actor

Pe actorul Doru Bem îl puteți vedea în spectacolele Teatrului EXCELSIOR, printre care „Familia Addams”, „Cenușăreasa”, „Prâslea cel voinic și merele de aur” și „Năpasta”. Vă invităm să citiți un interviu despre spiritualitatea în artă și despre căutarea Sensului în fiecare provocare profesională a unui actor. 

Doru Bem este absolvent al Universităţii Naţionale de Artă teatrală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale” secţia actorie, dar a studiat și Teologia, la Secția de Teologie Pastorală a Facultății de Teologie „Justinian Patriarhul”. 

SPECTACOLA: Un interviu cu tine poate fi în egală măsură despre Actorie sau despre Spiritualitate. Simţi că aceste două misiuni ale tale îţi captează atenţia în egală măsură sau balanţa se apleacă mai mult într-o parte?

DORU BEM: Spiritualitatea este un dat al firii, este o neîntreruptă călătorie spre Dumnezeu și spre tine însuți, o aflare și o creștere în asemănare cu Dumnezeu, prin chipul Său, pe care l-a sădit în adâncurile ființei noastre. Așadar, spiritualitatea este însăși balanța în ale cărei talere se pun toate celelalte ale vieții: cugetele, acțiunile, dragostele, virtuțile, patimile, bucuriile, tristețile, faptele și nu în ultimul rând, meseria. Omul este chemat să spiritualizeze toate componentele vieții.

SPECTACOLA: Cum ai descoperit Actoria şi când ai decis că vrei să fii actor?

DORU BEM: Mergeam de mic la teatru, veneam aici, în București, să îmi văd unchiul – pe actorul Marius Ionescu - jucând la Teatrul Mic. L-am îndrăgit foarte tare și era un actor foarte bun. Din păcate a plecat mult prea repede la Domnul și dorința de juca împreună pe aceeași scenă nu s-a mai împlinit.  

Mi-am adus aminte că, după Revoluție, am învățat să-l imit foarte bine pe Nicolae Ceaușescu și îmi făcusem un soi de monolog pe care l-am spus de câteva ori bune la tipografia din oraș. Sa adunau mulți muncitori și se distrau copios. Mă plăteau cu un teanc considerabil de ziare pe care le vindeam în fața tipografiei. Tot atunci a fost pentru prima dată când am văzut în detaliu cum se tipăreau ziarele. Mi-au explicat „fanii” tipografi cu tot dragul (n.r. – râde). Acum îmi dau seama că era o formă de stand-up ce făceam eu acolo (n.r. – râde). Culmea este că ceva timp mai târziu am lucrat pentru câțiva ani la un ziar din București. Aveam rubrica de spiritualitate a ziarului Gardianul.

Deci, cam pe atunci a început să îmi placă teatrul, prin clasa a V-a. În perioada claselor V-VIII ne-am adunat câțiva colegi și am făcut un grup umoristic pe care l-am intitulat „Divertis Junior”. Îi iubeam pe cei de la Divertis. Eu scriam textele, mai apoi le repetăm cu ei și le prezentăm la ora de română. Se amuza toată lumea de tâmpeniile pe care le spuneam. Dar nu am crezut că voi ajunge actor. Mai întâi am fost orientat spre Seminarul Teologic, dar ideea s-a evaporat prin clasa a VIII-a și am început să mă pregătesc pentru Medicină începând din clasa a X-a, vreo trei ani. În cele din urmă am ajuns să dau examen la UNATC. Facultatea de Teatru a fost o mare bucurie pentru mine și o împlinire totodată.

SPECTACOLA:  Sunt compatibile Facultatea de Teologie cu Facultatea de Actorie? Ai putea, de pildă, să-i inviţi pe colegii din anii de facultate de la Teologie la „Familia Addams”?

DORU BEM: Nu se pune problema de compatibilitate/incompatibilitate între cele două facultăți sau între facultăți, în general. Facultatea de Teologie este una și preoția este altceva. S-ar putea pune întrebarea dacă actoria este compatibilă cu preoția, dacă un preot poate fi și actor. Eu cred că nu se poate. Da, bineînțeles, am avut invitați atât colegi cât și profesori, iar spectacolul a fost foarte apreciat de toți. E complicat ca "Familia Addams” să nu treacă rampa. Este un spectacol excepțional. Bineînțeles, dacă mergi la teatru să analizezi piesele din perspectivă duhovnicească este posibil ca de cele mai multe ori să nu găsești nimic duhovnicesc. Dar mesaje ziditoare, formatoare, educative care să-l modeleze pe omul cetății, vei găsi. Acesta este rolul teatrului, pe de altă parte. 

Citește mai departe pe spactacola.ro>>

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News