• Două mastere și tot atâtea cuvinte. Ce ne facem cu ”Bulă”, cei 70% care fac act de prezență la școală și nu știu de ce sunt acolo?

Ce facem cu analfabeţii funcţional? Cu cei care azi consideră că e demodat să mai înveţi cinci cuvinte noi pe zi ori să tocească formule la matematică şi mâine se vor plânge că e slabă oferta de muncă? Tinerii noştri caută totul şi, cum e firesc, nu mai memorează, nu mai reţin paragrafe, nu mai învaţă o poezie, nu mai recunosc soluţii sau situaţii de viaţă în manuale, ci pe forumuri, în linii de chat cu hashtag #metoo. Învaţă unii de la alţii, nu de la profesori. Dascălii nu ştiu câte ştie Google şi nicio enciclopedie nu e mai groasă ca tot ce se găseşte acum la un click distanţă. Şi nu zic că e rău. Internetul e grozav, e informaţie infinită, dar nu mereu corectă, filtrată şi obiectivă. Ce facem cu cei 70% care vin la şcoală, fac act de prezenţă, poate mai şi ridică mâna dar... nu ştiu de ce sunt acolo? Învaţă, memorează, citesc, scriu, socotesc, ies la tablă dar... nu ştiu ce memorează, ce citesc, ce scriu, ce socotesc şi pentru ce ies la tablă. Pedalează, dar pedalează în gol şi nu se mută din loc.

Sunt printre noi şi sunt mulţi

Cel mai cunoscut dintre analfabeţii funcţional este Bulă, cel pe care e imposibil să nu-l știm. Cu toții am fost cu el în clasă. E cel care citeşte o carte, un articol şi nu înţelege ce vrea să spună autorul. E cel care ia diploma, o pune pe perete dar nu ştie ce are de făcut pe mai departe pentru că, pur şi simplu, nu poate. Eu cred că analfabeții funcțional sunt victimele ineficienței sistemelor naționale de educație. Ei sunt cei care nu înțeleseseră adunările, atunci când s-a trecut la înmulțiri. La maturitate, ei devin un cost social mai mare pentru comunitate decât un cetățean instruit. Totuși, ei sunt capabili să funcționeze în comunități mici, cu puține reguli sociale. Pot învăța o meserie, cum ar fi condusul mașinii, pot întemeia familii și pot lua credit de la bancă. Nu sunt oameni răi, ci doar unii cărora trebuie să le explici de multe ori ca să priceapă. Sunt deci greu adaptabili, fac față cu greu progresului, sunt străini de tehnologie și necesită asistență umană în orice întreprindere. 

Citeşte şi 70% dintre elevi sunt analfabeți funcțional. Noua generaţie, încotro?

Şi mai trist este că aceşti “bolnavi” de analfabetism funcţional (zău că e ca şi-o boală!) se cred cei mai pregătiţi şi cei mai informaţi, le ştiu pe toate, au mereu dreptate, au complexe de superioritate şi chiar îţi dau peste nas cu ce-au găsit ei la ultima căutare pe net. Psihologii spun că cei mai mulţi dintre ei sunt predispuși la efectul Dunning-Kruger, al supraevaluării. Pentru a-i testa, întrebați-i pe cei care se bat cu pumnul în piept că “pe vremea mea se făcea școală” care este diferența între Orientul Mijlociu și Evul Mediu?

"E vreo problemă din cauza la ce am zis?"

Am stat de vorbă, deunăzi, cu un absolvent de două facultăţi. Probabil că nu voi mai sta şi a doua oară. Un tip împăunat, foarte plin de el, care a recunoscut cu nonşalanţă că nu a citit în viaţa lui nicio carte, doar prima şi ultima pagină, că şi-n prezent se încurcă la tabla înmulţirii şi "e stresat" când trebuie să socotească dar, ce să vezi, îl salvează mereu calculatorul de pe telefon. Nici nu a trebuit să-mi zică de două ori, pentru că din clipa în care am adus în discuţie câteva sume de bani şi nişte calcule, a scos repede mobilul de la spate şi a început să tasteze. Şi când te gândeşti că era vorba doar de o amărâtă de înmulţire: 40 de bucăţi a câte 15 lei fiecare. Vorbea cu greşeli, cu dezacorduri, se exprima greoi şi jur că a nu a folosit mai mult de 20 de cuvinte, repetate la nesfârşit, în tot dialogul de jumătate de oră. Mi-a spus că a terminat "o facultă" de prestigiu şi două mastere. M-am strâmbat puţin şi cred că a observat: "E vreo problemă din cauza la ce am zis?" Două mastere! Plus altele ca "noi născuţi", "servici", "am decât pe card". Se-ntâmplă oricui să greşească, să mai pocească din cuvinte, de la oboseală, de la starea de peste zi, stres, emoţii, foame etc. Dar când sunt spuse la fel în mod repetat, încep să mă gândesc la cărţile alea care n-au fost deschise niciodată şi la profesorii care au dat note de trecere pe flori şi plicuri, au trecut studenţi la licenţă pentru că "trebuie să fie la număr" şi au contribuit, fără să vrea şi fără să ştie, la cei 70%.

Prin contrast, există și noțiunea de analfabetism absolut. Conform definiției date de UNESCO în 1958, analfabetă este considerată o persoană care nu a învățat niciodată să scrie și să citească. Persoanele cu probleme de analfabetism funcțional sunt persoane care au urmat școala și care fie au obținut o diplomă corespunzătoare unui nivel de educație, fie au părăsit școala înainte de a obține o diplomă (abandon școlar), dar care, în ambele situații, nu dețin suficiente competențe de bază.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News