Dovezi din vremea inaugurării celebrului Pod al lui Constantin de peste Dunăre, descoperite în Bulgaria

Orașul antic Ulpia Oescus (astăzi Rezervația Arheologică Ulpia Oescus) a fost una dintre cele mai importante metropole din provinciile balcanice ale Imperiului Roman. „Oescus” a fost numele pe care romanii l-au dat râului Iskar, un afluent al Dunării și cel mai lung râu care curge doar prin teritoriul de azi al Bulgariei.

Ulpia Oescus a fost unul dintre singurele trei orașe romane din actuala Bulgaria care s-a bucurat de statutul de colonie a Romei (celelalte două orașe au fost Ratiaria și Deultum) și avea în jur de 100.000 de locuitori.

Amplasat la doar 5 kilometri distanță de Dunăre, Ulpia Oescus a fost punctul de plecare al podului de pe Dunăre, conectându-l cu Sucidava (în România de azi, în apropiere de Corabia) în secolul al IV-lea e.n. A fost cel mai mare pod fluvial din Antichitate.

Comorile din Ulpia Oescus

Aflat într-o zonă depopulată și îndepărtată din Bulgaria, ruinele orașului antic au fost neglijate mult timp, devenind în schimb o atracție pentru vânătorii de comori care au și produs daune acolo, potrivit Archaeology in Bulgaria.

În 2020 au avut loc săpături în orașul antic, iar cele 14 tipuri diferite de marmură cu diferite culori au fost descoperite într-o Aula, o sală mare dintr-un complex de clădiri publice din Ulpia Oescus, ce includ și terme (băi publice).

Unele dintre mostrele colorate de marmură au fost expuse în cadrul unei expoziții deschisă anul acesta la Institutul Național și Muzeul de Arheologie din Sofia.

În timpul săpăturilor, arheologii bulgari din cadrul Institutul Național și Muzeul de Arheologie din Sofia și ai Muzeul Regional de Istorie din Pleven, printre care și Silva Sabkova, au descoperit și coloane din cărămidă prin care ar fi circulat aerul cald, o dovadă că în clădirile romane din zonă se folosea încălzirea prin pardoseală.

Săpăturile s-au concentrat asupra complexului de clădiri publice care conțin atât Aula, sau Sala Mare a orașului, cât și termele sofisticate, precum și un mozaic multicolor faimos care înfățișează o scenă din „Aheii”, o piesă pierdută a celebrului damaturg atenian Menander (342 – 291 î.Hr.).

Cea mai impresionantă descoperire a fost, însă, marea varietate de pardoseli din marmură de lux care au condus la concluzia că au fost instalate tocmai pentru o vizită a unui împărat roman.

Podul lui Constantin cel Mare de peste Dunăre, de la Sucidava

Datarea lor în prima jumătate a secolului al IV-lea d.Hr. indică vizita împăratului roman Constantin I cel Mare la Ulpia Oescus pentru inaugurarea podului de peste Dunăre, în 5 iulie 328.

Podul de peste Dunăre a fost construit de către Theophilus Patricius, fiind considerat un miracol ingineresc, unul dintre cele mai faimoase poduri romane din toate timpurile. Avea o lungime de aproape 2,5 kilometri, dintre care 1137 metri se întindeau peste albia fluviului Dunărea.

Podul lui Constantin de la Sucidava – Ulpia Oescus avea o lățime de 5,7 metri și se ridica la aproximativ 10 metri deasupra apelor Dunării, la kilometri 634 – 635. Avea stâlpi de zidărie și o suprastructură din lemn.

Podul lui Constantin a fost folosit mai ales pentru trecerea trupelor în campania romană din anul 328, pentru recucerirea Daciei meridionale.

Podul a supraviețuit aproximativ 40 de ani. Există teorii că ar fi fost distrus în 355, în timpul unei invazii barbare, sau că suprastructura din lemn a fost arsă de romani pentru a împiedica folosirea ei de către barbari, precum goții, precizează Descopera.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News