Dr. Florentina Ioniţă-Radu, mesaj de Ziua Medicinei Militare: Doctorul are misiunea de a salva vieți în spatele frontului și nu în prima linie!

Ministrul Apărării Naţionale, Vasile Dîncu, a ţinut, şi el, un discurs în care a afimrat că membrii Corpului medical militar au dat dovadă de altruism, devotament, de spirit de sacrificiu şi profesionalism, fie că a fost vorba de războaiele balcanice sau de cele două Războaie Mondiale, fie de pandemia de COVID-19. Acesta a subliniat că sistemul medical sanitar a fost "în linia întâi" de la debutul pandemiei cu COVID-19, potrivit Agerpres. "Fie că vorbim de perioada războaielor balcanice sau de cele două Războaie Mondiale, în misiunile pe care le executaţi şi acum în teatrele de operaţii după 1990, membrii Corpului medical militar au dat dovadă de altruism, devotament, de spirit de sacrificiu şi profesionalism, purtând bătălii decisive în fiecare zi pentru salvarea fiecărei vieţi, pentru protejarea vieţii, onorându-şi prin aceasta jurământul de credinţă, atât faţă de patrie şi poporul nostru, cât şi cel profesional faţă de Hipocrate", a declarat Vasile Dîncu, vineri, la ceremonia depunerii de coroane la Monumentul Eroilor Sanitari din Bucureşti, cu ocazia împlinirii a 160 de ani de la înfiinţarea Corpului ofiţerilor sanitari ai Armatei.

Iată ce a scris dr. Florentina Ioniţă-Radu, la ceas aniversar, pe pagina personală de Facebook:

"Ziua Medicinei Militare este o lecţie de istorie, pentru fiecare dintre noi, indiferent de poziţia socio-profesională pe care o ocupăm în cadrul structurilor de profil, o lecție trăită cu un sentiment profund de apartenență la o structură de elită, pentru că nu trebuie uitat faptul că, medicina militară este izvorâtă din frământările istorice ale procesului de modernizare a statului român. Iată de ce, nu pot să nu menționez faptul că, înainte de această atestare, în anul 1831, la data de 13 septembrie, prin înființarea Spitalului Militar Central au fost puse pietrele de temelie pentru constituirea edificiului medicinei militare moderne, edificiu în care fiecare dintre noi suntem chemați să împlinim, separat dar împreună, destinul unora dintre cele mai nobile profesii – cea de medic și cea de militar.

Încredințarea conducerii spitalului, în anul 1853, doctorului de origine franceză Carol Davila a reprezentat de fapt momentul de cotitură în istoria medicinei românești. Timp de 29 de ani, acesta, prin dăruire, capacitatea de organizare, planificare şi valorificare a oportunităţilor, elaborează primul regulament modern de funcţionare a Spitalului Militar, creionează și implementează prima strategie de dezvoltare a unității medicale pe segmentul acordării specializate a asistenței medicale atât pentru timp de pace, dar mai ales pentru război, utilizând ceea ce astăzi numim concept de infrastructură materială, umană şi de suport logistic. Doctorul Davila pune accent, în mod special, pe calificarea și perfecționarea corpului medical, sens în care înțelege că se impune atât intensificarea cooperării academice cu marile centre universitare din străinătate, cât și reformarea serviciului ambulanțelor militare și al trenurilor sanitare, care a permis salvarea a sute de vieți în timpul războiului. Totodată el a intensificat activitatea publicistică în domeniul medical și medico-militar prin înființarea unor reviste de specialitate care au trecut testul timpului.

În acest context, în Spitalul Militar Central, dr. Carol Davila a pus bazele Şcolii Naţionale de Medicină şi Farmacie, impulsionând procesul de formare şi perfecţionare medicală, bazate pe studii şi cercetări ştiinţifice. Stabilitatea organizației pe care o reprezint și conexiunea permanentă a acesteia cu trecutul istoric al României Mare a fost posibilă în acești 191 de ani doar prin împlicarea și dedicarea tuturor oamenilor care au lucrat în acest templu de sănătate în toate evenimentele și frământările vremurilor care au trecut peste societate.  Astfel, Spitalul Militar Central se regăsește în tabloul istoric: al câmpurilor de luptă din razboiul de independență și al celor două războaie mondiale, al cutremurului devastator din anul 1977, al tragicelor evenimente care au avut loc în anul 1989, al teatrelor de operații din Bosnia Herzegovina, Kosovo, Irak, Afganistan, Somalia și Mali, al tragicului accident de la club Colectiv și, mai recent, al pandemiei COVID 19.

Evenimentele petrecute în aceşti ultimi doi ani, când, la nivel internațional s-au manifestat, plenar, o serie întreagă de amenințări dintr-un spectru amplu al vieții cotidiene de la securitatea globală la cea a cetățeanului, sistemul medico-militar a continuat să surprindă în toate societățile moderne prin capacitatea sa de a se dezvolta și replia, cu operativitate, fără afectarea stării de funcţionalitate, în vederea asigurării protecţiei populaţiei civile, dând dovadă de o putere fantastică de adaptare a misiunilor specifice în vederea identificării de răspunsuri prompte la problemele contemporane complexe. Instituţiile medico-militare - din care SUUMC este parte -   au fost, până de curând, un segment aparte al domeniului serviciilor de sănătate, care se distingea de cele civile nu numai prin categoria beneficiarilor prioritari şi a tipului de afecţiuni specifice, ci şi prin regulamente şi organizare proprii, adaptate, prin modele şi misiuni adecvate în timp de pace şi de război. 

Deși au trecut doar doi ani de când Spitalul Universitar de Urgență Militar Central “Dr. Carol Davila” a primit, în contextul creșterii numărului de pacienți infectați cu noul virus SARS-CoV-2, misiunea de a organiza și operaționaliza Spitalul Militar de Campanie de Nivel ROL2 COVID19 și, mai apoi, misiunea asigurării campaniei de vaccinare prin centre fixe și mobile și cea de înființare a centrelor de diagnostic COVID și de evaluare post COVID, pot spune fără niciun fel de echivoc, în numele colegilor mei, că suntem oricând pregătiți pentru o nouă provocare.  Deși am fost acuzați că militarizăm sistemele civile, noi, împreună, am reușit să asigurăm un răspuns rapid, adecvat şi eficient în analizarea și combaterea riscurilor epidemice şi a consecinţelor acestora. Astfel, am arătat că acest sistem este capabil să își extindă aria de competență și să genereze stabilitate, predictibilitate și siguranță în comunitate. Efortul corpului medico-militar pentru limitarea efectelor pandemiei COVID 19 și implicarea lor în reacția de răspuns și managementul acestei crize sanitare a însemnat purtarea unor bătălii, în același timp, pe mai multe fronturi.  

Acum, la 160 de ani de la semnarea certificatului de naștere al profesiei de medic militar, sub spectrul proaspetei amenințări armate de la granița României, se dovedește, celor care, încă, își mai puneau semne de întrebare legate de eficiența unor astfel de structuri, că medicina militară este esențială pentru orice societate, indiferent de poziția geografică pe care o ocupă. Cred că sunt în asentimentul colegilor mei când afirm că, la ceas aniversar, întreg corpul medico-militar își dorește să fie acceptat de sistemele din care face parte, în sensul în care trebuie înțeles faptul că medicul are misiunea de a salva vieți în spatele frontului și nu în prima linie iar asta nu impune îndeplinirea unor standarde fizice ci a unora legate de profesionalism și experiență. În aceeași măsură, mi se pare extrem de important să avem o predictibilitate în carieră, o siguranță în ceea ce privește continuitatea procesului de formare și perfecționare a noastră. În acest sens nu pot să nu menționez demersurile legislative inițiate de Spitalului Militar Central privind recunoașterea statutului de medic militar, în ceea ce privește armonizarea vârstei de pensionare, salarizare și acordarea sporurilor aferente riscului asociat locului de muncă.  

Poate este greu de înţeles pentru mulţi, dar noi nu suntem ca orice profesionist din domeniul medical dat fiind etapele care trebuie parcurse pentru a activa într-un spital militar. Recrutarea şi selecţia pentru învăţământul medical militar sunt bazate pe criterii stricte de performanţă şi rezistenţă, iar asta face ca din mulţi dornici să fie puţini aleşi. Un medic militar nu se face la seral sau la fără frecvenţă, cu o diplomă universitară care să ateste participarea la șase ani de studii. Un medic militar trebuie să respecte toate etapele de formare şi perfecţionare prevăzute în două sisteme, cel medical şi militar, de multe ori acestea funcţionând antagonic, rupte de realitatea firească, aşa cum a fost, până de curând, în cazul pensionării sau a exercitării funcţiilor didactice. Medicina militară nu a fost niciodată selectivă atunci când a fost vorba de sănătatea şi viaţa românilor, tratând, cu aceeaşi aplecare şi devotament, atât militarii în activitate, rezervă şi retragere, cât şi populaţia civilă."
 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News