Drama unui soldat român din teatrele de operațiuni, îmbolnăvit de malarie și HIV

 "Jur credinţă patriei mele România, jur să-mi apăr ţara chiar cu preţul vieţii. Jur să respect legile ţării și regulamentele militare. Așa să-mi ajute Dumnezeu." Jurământul cadrelor armatei a adus fior de emoţie în fiecare dintre noi, fie trăind aievea ori indirect, am conștientizat legământul lor infint, faţă de ţară, sacrificiul suprem. Îi iubim și-i venerăm. Dar când își servesc patria și se întorc cu sănătatea ciuntită cum recaţionăm? Poate unii dintre noi ne regăsim în cele ce urmează mai jos.

Autor: Daniela Tontsch

Cristian Roşu are 45 de ani și este diagnosticat seropozitiv HIV. În anul 1995 era subofiţer al Armatei Române, într-un batalion cu destinaţie specială. Ultima misiune pentru el a fost în Angola - Misiune de Mentinerea Păcii. Malaria l-a răpus de doua ori în cele nouă luni petrecute departe de casă. A fost tratat în condiţii îndoielnice. În aprilie 1996 s-a întors în România, iar după trei zile de la sosire, a fost internat de urgenţă, diagnosticat ulterior, din nou cu malarie. Pe perioada spitalizării i s-au făcut o serie de analize, printre care și testul HIV. Cristian a aflat că este seropozitiv, dupa externare, într-o vizită la unitatea de care aparţinea. La poartă l-a întâmpinat un coleg spunându-i: “Băi sidosule vezi că ești așteptat la infirmerie." La vremea aceea, rezultatul analizelor fusese transmis către unitate. Se pare că persoane neautorizate au citit raportul medical. Aşa se face că 800 de colegi ai subofiţerului știau ceea ce el nu aflase încă. Imaginaţi-vă șocul trăit. Roșu Cristian este trecut în rezervă din rândul forţelor armate. În acte se menţionează: “Boală contactată în timpul obligaţiunilor militare, inapt pe timp de pace, apt pe timp de război."

A doua şansă

O alta lovitura este divorţul înaintat de soţie, o desparţire nu tocmai amicală. Fiica familiei Roșu, la vremea aceea de numai trei ani, este încredinţată fostei soţii. Prietenii din viaţa lui se cern. Aţi putea crede că e un om ditrus din punct de vedere emoţinal. Nu, nu este așa. Întodeauna viaţa compenseză pe cei puternici. În decembrie 1998, cu ocazia unei reuniuni a membrilor asociaţiei o întâlnește pe Raluca, și ea diagnosticată seropozitiv HIV. Între ei se leagă o prietenie care mai apoi se transformă într-o relaţie conjugală armonioasă. “Ea este izvor, eu fluviul care se revarsă domol", povestește cu umor subofiţerul în rezervă. Raluca este cea care se ocupă de starea perfectă în care l-am găsit pe iubitul ei. Are grijă ca el să nu “sară" tratamentul zilnic, ţine locul șoferului și-l sprijină în realizarea hobby-urilor. Cristian a vândut locuinţa proprietate personala, din București și s-a mutat la 30 de km distanţă de capitală. În momente de răgaz se dedică grădinăritului și viticulturii. Atribuţiile gospodăriei sunt împărţite astfel: el gatește, afirmă că este cel mai bun bucătar, ea se ocupa de restul treburilor. Președinte UNOPA - Uniunea Naţională a Organizaţiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA, Vicepreșdinte COPAC - Coalitia Organizatiilor Pacientilor cu Afectiuni Cronice din Romania și Președinte "NOI SI CEILALTI" sunt funcţiile deţinute de Cristian Roșu. Mă așteptam să întâlnesc un om sobru, dezgustat de problemle întâlnite la tot pasul. Cu plăcută surprindere am constat că are un umor debordant, e dedicat în ceea ce s-a implicat și argumentează că toate reușitele sunt ale echipelor cu care lucrează. Recent a solicitat un nou sediu pentru Centrul de Informare și Consiliere HIV/SIDA "NOI SI CEILALTI" Bucuresti “. A primit un spaţiu cu aspectul unui vagon uriaș. Prin investiţie personală l-a amenajat, transformându-l în birouri utilate conform standardelor europene. Câţiva colegi din asociaţie i s-au alăturat în munca de renovare.

Îngijiri paleative într-un conac

Povestea de viaţă a lui Cristian Roşu este impresionantă, dar el nu se consideră cu nimic deosebit. Este preocupat de semenii săi mai puţin norocoşi. Are un vis de îndeplinit pentru multi dintre cei diagnosticaţi cu boli cronice, aflaţi în stadii terminale sau în momente de cădere alertă a sănătăţii. Domnul Roşu a indentificat ruinele unui conac în comuna Hotarele, Judeţul Giurgiu. A solicitat în custodia organizaţiei aceste ruine cu scopul de a reconstrui conacul, dupa proiectul original, și de a-l păstra intact. Pe o perioadă determinată dorește să-i dea destinaţia unui centru pentru îngrijiri paleative. Nu va cheltui banii statului pentru proiectul descris mai sus, nu face altceva decât să salveze patrimoniul comunei respective de la o dispariţie iminentă. Sătenii observă cum oamenii nevoiaşi descompun construcţia, ce a mai rămas din ea, însuşîndu-şi materialele. “Îngrijirile paleative trebuie să se desfăşoare într-un ambient prietenos, îndepartat de poluarea oraşelor, cu un spaţiu generos de relaxare în natură", a ţinut să precizeze Cristian.

Respectul de sine

Despre respectul de sine, urmările pe care le lasă boala asupra celui diagnosticat cu o boala gravă şi problemele aparţinătorilor cei afectaţi vorbesc vădit emoţionaţi. “Dezvoltarea sectorului destinat îngrijirii paleative este impetuos necesar în România deoarece în ultimii ani a crescut incidenţa cancerului, afecţiunilor cardio-vasculare, cerebrovasculare, precum și incidenţa afecţiunilor neurologice. În prezent sunt des întalnite cazurile de bolnavi incurabili, aflati în stadii avansate sau terminale, îngrjiţi acasa de familie, cu toţii, confruntându-se cu probleme complexe. Familia nu poate ţine locul preotului, psihologului, asistentelor și mai ales medicului specialist. Respectarea demnitaţii umane este necesară atât în timpul vieţii active cât și în momentele de restriște", a conchis Cristian Roșu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News