Anunțul triumfalist privind redeschiderea școlilor a trecut deja prin lupa atentă a opiniei publice, a clasei politice și a specialiștilor. Rezultă confuzie, date contradictorii și o Românie în care dreptul constituțional la educație este tratat ca o glumă.
Publicitate
Opinia publică a rămas cu multe întrebări privitoare la deschiderea școlilor. Cele trei scenarii, incomplete cum au fost ele elaborate, au lăsat în urmă multe întrebări. Vor sta copiii cu măști la gură sau nu, vor avea timp două persoane angajate la curățenie să igienizeze 30-50 de clase, după câte 30 de copii la fiecare cladă, între o zi și alta? Cum rămâne cu măștile gratuite, cum rămâne cu tabletele, cum rămâne cu profesorii care se vor îmbolnăvi pe capete? Avem rezerve suficiente care să le ia locul? Cum rămâne cu situația în care lucrurile o iau razna și copiii trebuie să revină acasă pentru a opera învățământ la distanță?
Apoi partidele de opoziție, în frunte cu PSD, s-au grăbit să observe, prin vocea lui Marcel Ciolacu, că scenariile sunt complicate, necredibile și politice. Suficient de politice, am putea spune, pentru a justifica, din nefericire, organizarea unor alegeri pe spinarea nefericită a copiilor care, vor deveni pioni indigești în încercarea lui Orban de a-și securiza poziția de lider guvernamental.
În fine, cei mai surprinși par să fi fost totuși specialiștii, care au făcut niște calcule. Spre exemplu, sociologul Claudio Tufiș, a luat creionul în mână și a stabilit că, în cel mai bun scenariu prezentat ieri, numărul de cazuri zilnice de la București, care, conform liberalilor, ar putea să permită deschiderea școlilor, ar fi de 2.100 de teste pozitive zilnice. Problema este că, deja, la actuala cifră de 130 de cazuri confirmate pe zi, ATI-urile sunt pline, iar spitalele locale Covid se zbat la limita absolută a paturilor disponibile. 2.100 de cazuri pe zi la nivelul Capitalei ar însemna că România, cu totul, se duce spre cazul Lombardia, liniștită că cei mici merg la școală.
Adevărul este că deschiderea școlilor face parte dintr-un calcul cinic liberal. Oamenii lui Orban vor cu disperare alegeri pentru a nu începe să contabilizeze serios tăierile de criză și efectele economice pe care ei înșiși le-au sădit. Ca atare, ei vor trimite copiii la școală pentru a sugera că lucrurile merg normal, ca de obicei, vor organiza alegeri și apoi se vor ruga ca populația să creadă că o creștere exponențială a numărului de cazuri ar fi doar o coincidență.
Guvernul deja a testat pe propria-i piele o situație similară când a relaxat măsurile specifice Covid și a organizat examene naționale. La 1-2 săptămâni distanță de aceste momente fatidice, cifrele de cazuri confirmate au sărit de la sute la mii. Cifrele deceselor au sărit de la 10-15 la 30-35. Nu ne putem decât imagina că o socializare puternică a celor mici la școală, combinată cu organizarea alegerilor, va duce la o creștere încă și mai mare.
Toate astea nu contează nici pentru Orban, nici pentru liberali. Domniile lor vor scaune și alegerile aferente. Nu le pasă că deja sunt oameni de la birouri electorale județene care au Covid, cu atât mai puțin că spitalele gem de cazuri chiar și fără școală pornită. Pentru ei, importantă este supraviețuirea politică. O supraviețuire cinică, o supraviețuire clădită pe soarta unor copii nevinovați.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Roxana Neagu