Dumitru Borțun, despre o lume care va rămâne (și) a rețelelor de socializare. De ce de la Sartre încoace unii intelectuali au afirmat „că televiziunea nu e pentru noi”?

Audiența podcastului Avangarda a confirmat întâlnirea cu profesorul Dumitru Borțun ca fiind printre dialogurile preferate ale publicului. Așadar, încă un dialog consistent a avut loc între cei doi în acest weekend.

Una dintre temele aduse la masa discuției de Ionuț Vulpescu a tratat, printre altele, rețelele sociale.

I.V.: Domnule profesor, mulțumesc mult că ați acceptat invitația mea. Și la mulți ani, să aveți un 2024 cu sănătate și cu împliniri.

D.B.: Mulțumesc frumos. Am acceptat cu plăcere.

I.V.: Domnule profesor, trebuie să vă spun, nu e niciun secret. Precedenta noastră discuție s-a bucurat de audiență, e în topul episoadelor. V-am urmărit cu atenție în ultimii ani. Sunteți o prezență constantă. Nu numai în amfiteatre, în lumea universitară, în spațiul care v-a consacrat, ci și în mediul virtual. Rețele sociale, podcasturi, interviuri online... Cum ați descoperit lumea aceasta a rețelelor sociale? Credeți că nu se mai poate fără ea? De ce, cu predilecție, în ultimii ani, v-ați concentrat mesajele în spațiul virtual?

D.B.: Nu, nu se mai poate fără ele, este evident. Asta e un trend definitiv. Nu se mai întoarce nimeni. Deci e clar. Numai că de prin anii 2000 și ceva, până prin 2010, erau prieteni de-ai mei mai tineri, cum ar fi, de pildă, Dragoș Dehelean... cât de mult a insistat pe treaba asta. Cel care a organizat ani de zile Olimpiadele Comunicării. Avea o asociație de tineret pentru care merită toată admirația și a organizat cea mai mare acțiune pentru tineret după decembrie 1989. Avea toate fazele posibile. Fază de masă, în facultăți, fază zonală, fază la București, la București se calificau în finală, echipe care învățau să facă o comunicare strategică și eficientă, ori în sens de comunicare de imagine pentru un om politic, ori în sens de comunicare politică pentru un partid, ori în sens de comunicare de brand, erau pe secțiuni, ori în sens de comunicare socială corporativă, am fost ani de zile la rând, în jurul acestui eveniment și știu despre ce e vorba. Era minunat, minunat! Crea niște emulații formidabile și a făcut ca mulți studenți să își găsească drumul în industria de comunicare, deși erau absolvenți de ASE, absolvenți de științe juridice, au ajuns să lucreze în comunicare. Au descoperit un alt domeniu, pe care nu îl știau când au dat la facultate.

Deci acest Dragoș Dehelean îmi spune: „Domnule profesor, de ce nu vă faceți un blog?” „Lasă-mă, măi, Dragoș, abia am timp să mai citesc pentru mine...” „Nu, trebuie să vă faceți un blog. Acesta e viitorul, o să vedeți!” Mi-am adus aminte de ce spunea Jean-Paul Sartre într-un interviu, în Der Spiegel, când a fost întrebat de ce marii gânditori ai Franței, des maitres penseurs, nu mai sunt dominanți în cultura franceză și cum au ieșit la lumină cei din Clubul Orologiului. Și el explică acolo, în interviul acela, că „noi, gânditorii de modă veche, am crezut că televiziunea nu e pentru noi”. Tot așa, credeau că e modă, că o treacă. „Nu e pentru noi, nu te lasă să îți dezvolți ideile, nu te lasă să argumentezi, ți se taie fraza la mijloc, din pauză de publicitate șamd. și multe altele care îi chinuie pe intelectualii de marcă. Și atunci, și eu, și Raymond Aron ne-am retras. Am refuzat invitațiile la posturile de televiziune”.

Interviul integral poate fi ascultat aici:

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News