Dumitru Prunariu, moment jenant la evenimentul lui Sadhguru: Putea să mă întrebe cine sunt, dar... mi-a adus aminte de două momente cu poliţişti

"Am fost invitat la întâlnirea cu Sadhguru care a avut loc la Arenele Române din București. Am fost căutat de un prieten, care era în contact cu organizatorii care doreau neapărat să fiu prezent ca VIP la întâlnirea cu unul din cei mai importanți promotori mondiali ai protecției solului, Sadhguru. Se afirmă că numărul accesărilor online legate de el și activitatea lui depășesc 2 miliarde (!).

Am primit un email de la organizatori, de unde am descărcat un cod QR care era biletul meu de intrare. Mi s-a spus că am loc rezervat în zona VIP și că după prezentarea publică a invitatului, acesta va avea un protocol privat cu un număr limitat de VIP-uri și că voi primi în ultimaă instanță toate informațiile.

Am venit de acasă din afara Bucureștiului cu mașina personală, am făcut cam 45 de minute până la Parcul Carol unde se află Arenele, parcarea din fața parcului unde ni s-a recomandat să parcăm era plină cu sute de mașini, dar, ca un făcut, înainte să apuc să mă rog lui Dumnezeu să-mi găsească un loc de parcare, cineva eliberează un loc chiar în fața mea și problema parcării a fost rezolvată.

Era aproape ora de începere a show-ului, am mers rapid cam 7 minute prin parc până la Arene, mi se verifică codul QR și sunt invitat înăuntru. Întreb de zona VIP și mi se indică primul rând din fața scenei. Îl inspectez, pe mai toate scaunele scria “rezervat” iar pe câteva erau chiar indicate numele unor VIP-uri mondene, și un loc pentru Guru și ambasadorul Indiei.

Mă așez pe unul din locurile rezervate și aștept începerea prezentării. Zona era înțesată de agenți de securitate și de voluntari. La un moment dat se apropie o voluntară de mine și mă roagă să mă mut de pe acel rând că e rezervat artiștilor. I-am spus că zona artiștilor e mai încolo, le-am văzut numele pe scaune și că aici mi s-a spus să mă așez. A insistat spunând că sunt locuri pentru VIP-uri. Putea să mă întrebe cine sunt, dar poate că uneia de generația ei degeaba îi spuneam numele de cod “Prunariu”, că aveam toate șansele să nu știe cine sunt.

Două amintiri cu poliţişti 

I-am spus că rămân acolo și mi-a spus că dacă sunt așa încăpățânat și nu vreau să mă mut ea nu are ce să îmi facă! Asta mi-a adus în minte două întâmplări cu polițiști (uneori îmi vine să le spun milițieni, dar deși acum termenul se folosește cu conotații îndoielnice, aceia aveau parcă mai multă cultură generală). Odată veneam cu mașină de la spa, în șlapi și pantaloni scurți, și după o trecere pe galben să eliberez o intersecție aglomerată cu multe sensuri sunt oprit de un polițist pe motocicletă și mi se cer actele. I le dau, desigur, apoi îl întreb dacă știe că sunt cosmonaut. Se uită superior la mine și îmi spune că poate el e cosmonaut că are cască, eu să nu mă mișc din mașină și să aștept să scrie procesul-verbal. Altă dată sunt oprit în plină noapte venind de la aeroport de o polițistă elegantă de generație nouă și mi se cer actele. O întreb și pe ea după ce citește numele din cartea de identitate dacă a auzit de numele meu și că sunt cosmonaut. S-a uitat mirată la mine și mi-a răspuns prompt că nu știe, pentru că așa ceva nu a învățat la Academia de Poliție. Era foarte mândră de studiile ei complete la acea instituție", a scris Dumitru Prunariu pe Facebook.

Sadhguru... a venit, a vorbit, şi atât

"În concluzie, nu am fost mirat de faptul că voluntara nu m-a recunoscut și nici măcar nu m-a întrebat cine sunt. Am fost identificat însă de cel care mă contactase inițial și mi-a trimis invitația. L-am întrebat dacă există o listă de protocol și dacă știe ceva de programul privat cu Guru de după show. Mi-a spus că de zona asta se ocupă altcineva și el nu știe mai nimic. Oricum, acel “altcineva” cu toate informațiile esențiale a rămas un personaj necunoscut, despre care și de la care nu am aflat până la capăt nimic.

Pe ecranele mari din fața scenei erau proiectate imagini cu Sadhguru în diferite părți ale globului, întâlniri cu tot felul de oficiali din diverse țări, EU, ONU etc.

Apare și Sadhguru în carne și oase în fața scenei îmbrăcat într-un costum tradițional indian, se plimbă printre oamenii care îl aplaudă, pe scenă un grup cânta un imn cu conotațîi budiste care îndemna la mobilizare pentru protecția solului, apoi guru și ambasadorul lui se așează și așteaptă să înceapă oficial show-ul. Stătea la două scaune de mine, mă ridic și merg la el să mă prezint, îi dau o carte de vizită “cosmică”, îi spun în două vorbe cine sunt și cât de mult lucrez în diferite ipostaze cu ONU pentru protecția pământului dar cu tehnologii cosmice, el a mormăit ceva aprobator, nu se aștepta probabil, sau nu i se spusese, că la prezentarea lui vine și un personaj care nu e VIP monden ci istorie curată, a dat cartea de vizită unui ajutor și eu m-am retras la locul meu. Pe scenă, un prezentator invită formația Damian & Brothers să se producă. Muzică de calitate, Damian Drăghici, care este un muzician complet, ne încântă cu naiul, îl completează o solistă vocală și lumea este pătrunsă de prezența lui alături de “frați”.

După Damian & Brothers ne cânta puțin și Smiley și apoi ambasadorul Indiei îi face o prezentare adecvată lui Sathguru. Pe ecrane continuă imaginile cu Sadhguru în turneul lui european: Amsterdam, Berlin, Roma, Ljubliana, Budapesta, Sofia. Între întâlnirile cu oficiali este arătat că se deplasează între capitale cu motocicleta (care sigur nu e electrică sau hibrid), cu cască regulamentară peste pletele și barba lui albe, conduce pe ploaie, pe vânt, și merge mai departe ca un “Captain America” să apere globul terestru de degradarea solului. 

Prezentarea a fost programată seară de la orele 18 la 20. Sadhguru s-a suit pe scenă după show-ul artiștilor, pe la ora 19. Cu microfonul pitit probabil în barba stufoasă a început să ne delecteze într-o engleză caldă, cu puternic accent indian, cu elemente de filosofie universală, desigur cea budistă fiind cea de bază, analizând esența ființei umane, a comportamentului ei, a grupurilor de oameni în diferite ipostaze, a societății, a nesiguranței vieții celei mai mari părți a populației globului, a morții lente prin înfometare, a nevoii de a proteja solul ca organism viu care este într-o degradare evidentă la nivelul planetei, fiind sursă esențială de producere a hranei noastre a tuturor. Ne-am îmbogățit cu statistici, procente, povestiri adecvate etc. Apoi, iar câteva panseuri filosofice și considerații asupra condiției umane. 

Sadhguru ne învață cum să ne facem vocea auzită, așa cum o cer regulile democrației, să nu facem proteste, să nu ne revoltăm sau să comitem acte de violență, ci să utilizăm glasul nostru al tuturor să ne facem auziți. Ca antrenament, ne solicită pe toți să strigăm la unison “Who!!?” și să constatăm ce voce puternică putem avea împreună. Lumea strigă “Who!”.

Ne-a spus că dacă milioane de oameni ar face așa ceva simultan vocea lor ar fi auzită până la Lună, invocând o povestioară în acest sens. Oricum, în afara atmosferei, ca regulă a fizicii, sunetul nu se mai propagă. Ne-a mai spus Sadhguru că liderii planetei știu în ce stare de degradare este solul, că știu și ce măsuri ar trebui luate, doar că aşteaptă să vină un “nebun” ca el să mobilizeze oamenii și să-i determine să acționeze. Dacă toți copiii lumii ar scrie scrisori conducătorilor țărilor lor în care să spună doar că le pasă de sol, acei conducători nu ar putea ignora milioane de scrisori și ar lua măsuri, generând politici și programe adecvate. El a demarat un program prin care să adune 4 milioane de semnături de la copii, dar deocamdată nu a adunat decât câteva sute de mii. Ne-a îndemnat ca dimineața când ne sculăm să ne punem copii și nepoții să scrie astfel de scrisori. Nu știu dacă cineva a fost atât de determinat încât să o și facă", a mai scris cosmonautul.

"Problema protecţiei solului e reală. Dar după show, lumea ştie că avem şi mai multe probleme grave"

"Afară se făcea deja frig, deși peste zi a fost călduț. Lângă mine, Andreea Raicu, pe care o cunosc de la începutul carierei ei din televiziune, tremura într-o ținută elegantă dar subțirică, își freca mâinile aproape înghețate și aștepta să se termine show-ul să se poată încălzi undeva, ca și mine și mulți alții de altfel.

La final, pe scenă se șuie un grup de copii și împreună cu guru cântă cântecul mobilizator de la început.

Problema protecției solului este una foarte reală și gravă. Riscăm în câteva zeci de ani să avem zone tot mai mari deșertificate, să nu mai avem hrană adecvată și o bună parte din populație să se prăpădească din cauza această. Sadhguru face o treaba bună colindând lumea, mobilizând oamenii pentru o cauză reală și foarte importantă, discutând cu lideri ai lumii. Sunt convins însă că după fiecare show al lui lumea rămâne doar conștientizată că avem tot mai multe probleme grave, că “cineva” trebuie să ia măsuri, dar fiecare merge acasă simțindu-se doar important că a participat la o întâlnire cu conotații mondene și continuă să își vadă ca și înainte de viață și activitățile de zi cu zi.

Sadhguru a dispărut de pe scenă, iar oamenii deja în picioare au început să se îndrepte spre ieșire. Am schimbat câteva cuvinte și cărțile de vizită cu ambasadorul Indiei care, înțelegând că m-am pregătit pentru cosmos în același loc că și cosmonautul indian Rakesh Sharma, m-a întrebat în rusește dacă încă mai vorbesc acea limbă. I-am confirmat tot în rusă că da. În față Arenelor, pe alee, îl aștepta mașină diplomatică cu care a și plecat fără să se mai intersecteze cu Guru. Eu, destul de înfrigurat, am mărit pasul spre parcarea în care mă aștepta mășînă mea. Am pornit-o, am dat drumul încălzirii scaunelor și volanului și am început să mă simt mai confortabil.

Nu m-a mai contactat nimeni să îmi spună ce program privat era cu Sadhguru după show. Probabil că acela a rămas doar “pour les conaisseurs”, pentru cei care pe scenă, printre cântece pot strigă și lozinci că “salvați solul”. Aș putea să fac și eu ceva asemănător, dar la alt nivel, la conferințe internaționale științifice, sau la nivelul ONU unde ecoul se transmite pe alte cai liderilor lumii. Vocea unora că noi nu este atât de audiată de generația actuală a unor tineri în bună parte educați superficial, care răspund automat unor sloganuri și lozinci trompetate de pe scene de artiști la modă sau promovate viral de social media. O parte din ei ar putea răspândi rapid mesajul #savesoil, #salvatisolul, așa cum s-au mobilizat acum câțiva ani foarte mulți cu #rezist, chiar dacă nu au înțeles întotdeauna consecințele mobilizării lor.

Acțiunea adevărată rămâne însă a profesioniștilor responsabili, acolo unde pot face ceva", a concluzionat Dumitru Prunariu. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News