După aderare, Turcia va fi statul cu cel mai mare număr de europarlamentari
Europarlamentarul Corina Crețu a fost multă vreme la vârful Puterii de la București, ocupând funcția de consilier prezidențial și diferite poziții importante în PSD. Doamna Crețu a avut amabilitatea să ne acorde un interviu legat de problematica aderării Turciei la Uniunea Europeană.
interviu realizat de: Val Vîlcu
-Cum se vede de la Bruxelles perspectiva de aderare a Turciei la Uniunea Europeană?
-Aderarea Turciei la Uniunea Europeană rămâne în continuare un subiect controversat, în majoritatea ţărilor membre. Asta deşi la un moment dat lucrurile păreau să intre în linie dreaptă în acest proces, negocierile de aderare fiind începute încă din 2005. Mai mult, Turcia are un acord de asociere la CE, ulterior UE, încă din 1963. Aderarea sa se va judeca, din punct de vedere politic, conform criteriilor adoptate la Copenhaga, în 1999, criterii care au fost folosite şi în cazul primirii celor 12 noi membri, inclusiv România. Dacă nu mă înşel, până acum au fost deschise 13 capitole de negociere, din cele 35, şi lucrurile merg greu, iar la un moment dat, din motive care ţineau de situaţia internă din Turcia, Comisia Europeană a suspendat negocierile, în semn de nemulţumire faţă de poziţia guvernului turc. Ele au fost reluate. Este drept că după anul 2000 Ankara a adoptat o serie de reforme constituţionale şi politice substanţiale şi curajoase, care au mers pe linia convenită cu UE.
-Care este poziția clasei politice, la nivelul Uniunii?
-Acum există cel puţin două viziuni printre membrii uniunii în legătură cu Turcia: o parte dintre ei vrea o aderare a Turciei la UE, chiar şi după un interval mai lung de timp, iar o altă parte doreşte să ofere Turciei, în locul aderării, un statut de parteneriat privilegiat. Reticenţele europenilor se întind pe o mare plajă de motive. Este vorba de motive de ordin politic şi al drepturilor omului, economic, religios, geo-politic, şi chiar de relaţii bilaterale. Mă gândesc acum la situaţia din Cipru, la relaţiile Turciei cu Grecia, şi nu numai. Evident, Turcia este un stat mare, şi în cazul admiterii în UE, ţinând cont de mărimea populaţiei, va avea cel mai mare număr de europarlamentari, şi, evident, va dori să gestioneze, în cadrul Comisiei Europene, un domeniu importat, sigur nu multilingvismul. Turcia este şi un stat musulman, în principiu laic. Doar că acum este condus de un partid islamist. Asta naşte reacţii adverse mai ales în ţările europene care au minorităţi musulmane importante şi care gestionează cu greu creşterea radicalismului de natură islamică. Ţările din Europa de Est, care nu au astfel de minorităţi, sunt mai puţin reticente la ideea admiterii Turciei în UE.
-Dar la nivelul opiniei publice?
-Opinia publică europeană îşi calibrează poziţia faţă de aderarea Turciei în funcţie de experienţa pe care cetăţenii unei ţări sau alteia o au în relaţiile cu musulmanii din acea ţară. Din păcate, în ultimii ani, pe fondul conflictelor din Irak şi din Afganistan, aceste relaţii s-au deteriorat, iar criza economică a contribuit şi ea la tensionarea acestor relaţii. Evident, poziţia geopolitică a Turciei va genera nişte costuri după aderare. Componenta militară a UE va trebui întărită, ţinând cont de apropierea Uniunii de zone sensibile, cum sunt conflictele din zona Caucazului. În general, statele europene au mari reticenţe în a promova cheltuieli pentru înarmare. Şi această sarcină suplimentară nu le încântă deloc.
-Comisia Europeană a avut cuvântul decisiv în alte situații…
-La nivelul responsabililor din sânul Comisiei Europene, dar şi în Parlamentul European, poziţiile faţă de aderarea Turciei sunt împărţite. Sunt persoane, printre care mă număr, care cred că UE are nevoie de Turcia, că Turcia poate fi membră a UE atunci când îndeplineşte condiţiile de aderare şi, că, în fond, UE nu este un club creştin, ci un ansamblu de naţiuni care recunosc şi respectă un sistem comun de valori politice, economice şi sociale, un ansamblu de reguli şi care îşi asumă responsabilităţi faţă de viitorul lor comun.
La fel de adevărat este că există şi oamenii care fie resping ideea aderării Turciei la UE, fie şi numai pentru că e vorba despre un stat musulman, fie vor altceva în legătură cu statutul ei. Dar majoritatea recunosc că Turcia are ce oferi Europei, în cazul în care ar fi primită ca membru în Uniune.
-Există un lobby pentru Ankara în ”capitala” Europei?
-Evident, Turcia şi-a format în timp o reţea solidă de sprijin la Bruxelles şi în alte capitale europene. Dar la fel de evident este faptul că cel mai bun lobby pentru Turcia îl poate face doar Turcia, prin reformele politice pe care le introduce, prin îndeplinirea angajamentelor luate şi prin respectarea fără derogări a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
