Cercetătorii au descoperit schimbări biologice in creierul veverițelor de câmp după separarea de parteneri și spun că aceste rezultate s-ar putea extinde și la oameni.
Uneori este greu să treci peste o relație, dar se pare că creierul are un mecanism care te ajută să-ți revii, conform The Guardian. Cercetătorii care au studiat veverițele de câmp spun că aceste rozătoare, care formează relații monogame, simt o creștere a hormonului plăcerii în creier, dopamina, când își caută și se reîntâlnesc cu partenerul. Dar, după ce sunt despărțite pentru o perioadă lungă, nu mai simt această creștere.
„Noi considerăm că este vorba de ‘a trece peste o despărțire’ pentru că aceste veverițe pot să formeze o nouă legătură după această schimbare în dinamica dopaminei – ceva ce nu pot face cât timp legătura este încă intactă”, a spus Dr Zoe Donaldson, un neuro-cercetător comportamental la CU Boulder și autorul principal al lucrării.
În revista Current Biology, echipa descrie cum au efectuat o serie de experimente în care veverițele trebuiau să apese niște manete pentru a avea acces la partenerul lor sau la o veveriță necunoscută situată în spatele unei uși transparente.
Echipa a descoperit că veverițele aveau o eliberare mai mare de dopamină în creier când apăsau manetele și deschideau ușile pentru a se întâlni cu partenerul lor decât când se întâlneau cu veverița nouă. De asemenea, se îmbrățișau mai mult cu partenerul lor la întâlnire și simțeau o creștere mai mare a dopaminei în timp ce făceau asta.
Donaldson a spus: „Noi credem că diferența este legată de faptul că știi că urmează să te reunești cu partenerul și reflectă faptul că este mai satisfăcător să te reunești cu partenerul decât să te duci să stai cu o veveriță pe care nu o cunoști.”
Dar, aceste diferențe în nivelurile de dopamină nu mai erau prezente după ce au separat perechile de veverițe pentru patru săptămâni – o perioadă considerabilă în durata de viață a rozătoarelor. Diferențele în comportamentul de îmbrățișare au scăzut și ele. Cercetătorii spun că rezultatele sugerează o depreciere a legăturii dintre perechile de veverițe, mai degrabă decât faptul că s-au uitat unul de altul.
Donaldson a spus că studiul ar putea avea mai multe implicații dacă cercetările ar arăta că descoperirile se aplică și oamenilor.
„În primul rând, dacă semnalul dopaminei este cu adevărat esențial pentru a ajuta la consolidarea și menținerea legăturilor umane, înseamnă că faptul de a face lucruri care ajută la menținerea acestui semnal puternic are implicații importante pentru satisfacția relațională”, a spus ea.
Donaldson a adăugat că lucrarea ar putea fi și relevantă pentru persoanele care au dificultăți în a merge mai departe după o pierdere.
„Este posibil ca, pentru aceste persoane, semnalul dopaminei al partenerului să nu se adapteze după pierdere, blocând practic procesarea pierderii”, a spus ea. „Un obiectiv mai mare al cercetării mele este să identific moduri de a-i ajuta pe cei cu tulburare de doliu prelungit prin identificarea schimbărilor biologice care îi ajută să integreze o pierdere și să se reimplice în viață.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu