Eșecul lui Bulă la alegerile din 2009
Problema lui Bulă, atât cât a condus un mare partid, a fost una de legitimitate morală. Bulă a câștigat alegerile interne din acel mare partid, în 2005, în baza unui blat. L-a învins mișelește pe Bunicu, după ce a aranjat împreună cu câteva filiale de nepoți ca acestea să întoarcă armele chiar în ziua alegerilor, scrie Flaviu Predescu într-o analiză pentru DC News.
Bunicu a spus atunci disperat: „Aveți grijă pe mâna cui dați partidul!" Și s-a dovedit adevărat. Bulă s-a dezis de cei care îl ajutaseră și a început să facă echipă cu Roată Mitroi și cu Vane Revelion, dar și cu alți indivizi dubioși, a căror imagine și apucături nu-i mai făceau deloc bine „pedantului" politician.
„Spune-mi cu cine te însoțești ca să îți spun cine ești", este zicala pe care i-au scris-o pe zidul casei niște analiști lui Bulă. Mai mult, Bulă, omul care abundă într-o gestică agresivă, n-a avut nicicând un mesaj coerent. Lumea n-a înțeles ce vrea exact, cu cine este de fapt, părând mai degrabă genul de om „prieten cu toată lumea" și de fapt cu nimeni. Cumva, cei care îl manevrau și cu care se însoțise după alegerile din 2005, când și-a umilit binefăcătorul politic, știau asta și găsiseră în Bulă omul potrivit.
Câștigase alegerile promițând trierea baronilor, dar îi înmulțise cu trei după ce le câștigase. Zic gurile rele, că la o ședință care a avut loc în 2006, undeva prin Moldova, Roată Mitroi ar fi propus ca unii dintre ei – „potenții" cu pretenții de potențați dar cu rezultate de impotenți, să cotizeze cu un miliard pe lună la un fond de rezervă al partidului. Asta numai Bulă știe dacă-i adevărat, că el a condus ședința.
Cu un stil diluat și siropos, Bulă n-a atras niciodată atenția asupra unor probleme sociale serioase. Dacă îl privești, îți dai seama că este un om lipsit de stimă de sine, din punct de vedere politic. Dacă cineva îl laudă, îngurgitează totul fără să stea pe gânduri și nu adoptă cu o anumită prudență vorba dulce, care n-aduce mult când ți se spune, ci doar când o spui.
Într-o lume plină de nedreptăți, Bulă era dreptatea întruchipată. El voia să facă bine, fără să fi învățat nimic din realitățile politicii, care de fapt sunt simple. Nu politica e curvă, tovarăși! Cei care o fac să fie așa, sunt. Și nimeni, dar absolut nimeni n-a învățat absolut nimic din lecțiile lăcomiei și ale prostiei.
Bulă s-a numărat printre ei, atunci când a crezut că e mai catolic decât Papa, amânând reforma în partidul a cărei șefie o câștigase. A preferat „jocurile" în locul treburilor serioase, care, pe fond, sun simple: faci treabă – ai rezultate, nu faci – poți să ai, dar nu vor ține mult, pentru că ce-i construit cu bani și cu trădare, nu va ține mult, iar ce este construit cu sufletul, va ține o veșnicie.
Așa că...nu regreta Bulă. Cere-ți iertare Bunicii și nu îl mai pupa în fund pe Milu 1996, că până și într-o zi, când văzându-te cum îi ții cartea în mână, ne-am amuzat când am deschis-o chiar acolo, unde scria Milică faptul că îi e jenă să facă publică scrisoarea ta, trimisă din postura în care erai, unde erai, și că o ține sub lacăt, iar în caz că îndrăznești să cârcotești, îți va da cu ea în cap.
Tu observi, Bulă, ce sac de box perfect ești? Iar asta doar pentru că minți și că însuflețit de „mai ușor" și „mai repede" în politică, iei decizii greșite, îți vinzi prietenii sau n-ai, de fapt, prieteni, cum nici caracter se spune că n-ai...
Nu-ți pară rău, între doi mincinoși, în 2009, a câștigat ăla care a știut să-și ceară iertare ălora pe care i-a mardit.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
