E rău cu politicienii, dar fără ei nu se poate

Amploarea acțiunilor anticorupție din România nu poate fi comparată decât cu Italia anilor '92-'94. De un an de zile, societatea românească trece prin acest proces care a început s-o schimbe fundamental. După prăpădul făcut de Justiție, clasa politică se apără în mod natural. La Camera Deputaților, modificările la Coduri sunt așteptate să treacă cu o proporție asemănătoare celei înregistrate în Senat, în jur de 80%. Publicul larg este în continuare în favoarea spectacolului cătușelor și pentru târârea în noroi a mai marilor zilei, scrie Chireac.

Reformele politice nu au început

Problema este că, în toată această perioadă, societatea românească a refuzat să privească lucrurile în profunzime. Arestarea majorității președinților de Consilii Județene nu a fost urmată de noi legi care să conducă România în plan local. Nimeni nu a stat să judece cu adevărat ce trebuie modificat în Legea achizițiilor publice, pentru a se diminua numărul licitațiilor trucate. Nimeni nu a judecat cu atenție și calm finanțarea campaniilor electorale. Multe lucruri care funcționează în Vest, cum ar fi Legea lobby-ului sau plata unor salarii consistente în administrație nu numai că nu au fost puse pe hârtie, dar nici măcar nu au fost discutate.

De unde vine îngrijorarea partenerilor euro-atlantici

Partenerii occidental au văzut că, pe actualele legi și cu actualii lideri din Jusțiție și Servicii, sistemul funcționează. Dacă se întâmplă cumva ca în mecanism să fie prinși și nevinovați – aceia sunt victime colaterale. Mai mult, termenul de nevinovat, într-o țară aflată de 25 de ani în tranziție, nu se poate aplica în România nici măcar capilor Bisericii. Până la urmă, România este singura țară din UE fără autostrăzi și căi ferate, fără spitale performante, fără școli de bună calitate, o țară aflată în haos urbanistic, cu bogățiile naturale – petrol, gaze, minereuri, lemn - jefuite la drumul mare. Orice politician ar înhăța Justiția, teoretic vorbind, e vinovat de ceva, chiar dacă nu neapărat de ceea ce este acuzat, scrie Bogdan Chirieac.

Politicienii, oglinda societății

Problema este că în democrație e rău cu politicieni, dar fără ei nu se poate. Spre deosebire de toţi ceilalţi care lucrează în solda statului român, politicienii sunt aleși. Legitimitatea lor este mare și ei reprezintă, ne place ori ba, oglinda societății noastre. Când unii europarlamentari din România au condamnat recent clasa politică la Bruxelles, de acolo li s-a răspuns cu răceală: Și noi, și dumneavoastră suntem tot clasă politică, arată Chirieac.

Iată, integral, editorialul scris pentru DCNews:

Miercuri după amiază, șefii misiunilor diplomatice din SUA, Marea Britanie, Germania și Olanda acreditați la București au avut o întâlnire cu președinții celor două Camere ale Parlamentului României: Călin Popescu Tăriceanu și Valeriu Zgonea.

Pe scurt, Senatul a votat, cu o majoritate tinzând spre 80%, modificări la Codul Penal, care vor tempera spectacolul cătușelor, ca și arestarea preventivă pentru infracțiuni săvârșite de "gulerele albe".

Amploarea acțiunilor anticorupție din România nu poate fi comparată decât cu Italia anilor '92-'94. Sute de parlamentari, miniștri, viceprim-miniștri, cvasitotalitatea aleșilor locali din județe și mari orașe, importanţi oameni de afaceri au fost puși sub acuzare în ultimul an, mulți dintre ei trecând prin arestul preventiv, întâi la Arestul Central și mai apoi în arestul la domiciliu. De un an de zile, întreaga societate românească trece prin acest proces care a început s-o schimbe fundamental. Publicul larg este în continuare în favoarea spectacolului cătușelor și pentru târârea în noroi a mai marilor zilei. Publicul este însă nemulțumit că averile, deși puse sub sechestru, nu sunt confiscate imediat pentru a fi, desigur, împărțite poporului.

Dacă, practic, toată lumea din România este în favoarea diminuării corupției, mijloacele prin care se duce această luptă au devenit subiect de dezbatere în presă. Oricum, multe dintre anchetele procurorilor ce țin astăzi pagina întâi au fost dezvăluite de presă vreme de aproape un deceniu. Ultimul scandal, cel legat de defrișarea pădurilor, a strâns în România ultimilor 25 de ani milioane de articole pe această temă. Acest lucru nu i-a făcut pe politicieni să schimbe legea. Astăzi, România este singura țară din lume care permite la liber exportul de bușteni.

Ca urmare a situației politice externe și a punerii în aplicare a planului președintelui Putin de refacere a URSS, România, țară de graniță a UE și NATO, a devenit importantă. Americanii au estimat că anexarea Crimeii de către Kremlin, fără un singur foc de armă, a fost posibilă din cauza corupției generalizate a clasei politice de la Kiev. Desigur că lucrurile pot fi nuanțate, dar în toți acești ani am învățat bine că America și când greșește are, de fapt, dreptate. În Românian - și se încearcă și în alte state din Europa de Est - a început o campanie adevărată de eradicare a corupției. Pe actualele Coduri, procurorii s-au dovedit foarte eficienți. Eventualele excese de zel sunt înțelese și tolerate de partenerii externi ai României. În definitiv, scopul final este unul nobil și el se poate obține numai cu sacrificii.

Astfel, astăzi când vorbim, Justiția a devenit prima putere în statul roman, lăsând undeva, hăt în urmă, Executivul și Legislativul.

Problema este că, în toată această perioadă, societatea românească a refuzat să privească lucrurile în profunzime. Arestarea majorității președinților de Consilii Județene nu a fost urmată de noi legi care să conducă România în plan local. Legea propusă pentru viitoarele alegeri locale din 2016 este cea mai proastă soluție cu putință: primarii sunt aleși dintr-un singur tur de scrutin, iar președinții din Consilii sunt aleși indirect de consilierii județeni.

Până acum, nimeni nu a stat să judece cu adevărat ce trebuie modificat în Legea achizițiilor publice, pentru a se diminua numărul licitațiilor trucate. Nimeni nu a judecat cu atenție și calm finanțarea campaniilor electorale. Soluția propusă – totul va fi plătit de la buget – este vizibilă. Problema era cum să împiedici banii negri ai oamenilor de afaceri să se transforme în mită electorală, în special pentru alegătorii de la sate, nu să iei bani de la stat.

Multe lucruri care funcționează în Vest de multă vreme, cum ar fi Legea lobby-ului sau plata unor salarii consistente în administrație, care să permită funcționarului public să nu mai stea cu gândul la șpagă, nu numai că nu au fost puse pe hârtie, dar nici măcar nu au fost discutate.
După prăpădul făcut de Justiție, clasa politică se apără în mod natural. La Camera Deputaților, modificările la Coduri sunt așteptate să treacă cu o proporție asemănătoare celei înregistrate în Senat.
Aici se manifestă îngrijorarea partenerilor occidentali. Ei au văzut că, pe actualele legi și cu actualii lideri din Jusțiție și Servicii, sistemul funcționează. Dacă se întâmplă cumva ca în mecanism să fie prinși și nevinovați – aceia sunt victime colaterale. Mai mult, termenul de nevinovat, într-o țară aflată de 25 de ani în tranziție, nu se poate aplica în România nici măcar capilor Bisericii. Până la urmă, România este singura țară din UE fără autostrăzi și căi ferate, fără spitale performante, fără școli de bună calitate, o țară aflată în haos urbanistic, cu bogățiile naturale – petrol, gaze, minereuri, lemn - jefuite la drumul mare. Orice politician ar înhăța Justiția, teoretic vorbind, e vinovat de ceva, chiar dacă nu neapărat de ceea ce este acuzat.

Problema este că în democrație e rău cu politicieni, dar fără ei nu se poate. Spre deosebire de toţi ceilalţi care lucrează în solda statului român, politicienii sunt aleși. Legitimitatea lor este mare și ei reprezintă, ne place ori ba, oglinda societății noastre.

Este greu să faci un salt în timp: într-un an sau doi, Justiția să poată trece România printr-o perioadă istorică de unul sau două decenii. Nu a reușit nici Italia. După Mani Pulite și după eșecul guvernării procurorului Antonio Di Pietro, la putere a venit Berlusconi, iar corupția a crescut exponențial. E adevărat că societatea italiană s-a mai maturizat, dar acest lucru s-a datorat schimbărilor economice și politice interne și mai ales externe, întărirea apartenenței la UE și moneda euro jucând un rol crucial.

Modificările în Codurile Penale trebuie discutate fără ură și fără răzbunare. Când distinși europarlamentari din România au condamnat recent clasa politică la Bruxelles, de acolo li s-a răspuns cu răceală: Și noi, și dumneavoastră suntem tot clasă politică.

Ar fi păcat ca, după dezastrul epocii Băsescu, în România lumea să nu mai găsească drumul către rezolvarea problemelor ce țin de ființa statului român. Ar fi fatal pentru România ca stat ca, în epoca post-Băsescu, determinante să fie ura și nebunia.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News