Economistul Ionuţ Dumitru spune că plafonarea pensiilor speciale pe modelul spaniol ar fi o soluţie pentru eliminarea inechităţilor şi afirmă că pensiile speciale care nu sunt bazate pe contributivitate nu pot fi acordate la nesfârşit.
„Avem problema pensionarilor speciali care au pensie mult peste ce au contribuit și de la vârste foarte fragede. Exemplele sunt foarte clare: pensionari la 40 și ceva de ani, cu o pensie mai mare decât salariul. Vă garantez că nicăieri în lume nu există așa ceva. La magistrați, de exemplu, pensia medie în 2019 era de 4.000 de euro, din care 3.700 e pensie necontributivă.
Sunt țări care plafonează pensiile. În Spania, nimeni nu are pensie mai mare de 2.600 de euro, de exemplu. Dar în nicio țară, din Europa cel puțin, nu există un sistem de pensionare la 40 și ceva de ani, care înseamnă de a beneficia de pensie pe o perioadă mult mai lungă decât perioada activă, dacă ai contribuit – că unii nu au contribuții sau au contribuții mult mai mici – și cu un venit mai mare decât venitul salarial sau venitul pe care-l realizai în perioada activă, ceea ce iarăși e o absurditate.
Iar diferența dintre contributivitate și beneficiu vine de la bugetul de stat, adică de la mine, de la tine și de la toți ceilalți”, a spus economistul la emisiunea În fața ta de la Digi24.
El spune că pensiile speciale nu ar trebui considerate o proprietate, la fel cu pensiile bazate pe contribuție.
„Aici e o nuanță. Pensia este o proprietate a omului atâta timp cât este contributivă. Când omul a avut contribuții, este un drept de proprietate. Când pensia e mai mult un beneficiu care nu are legătură cu contributivitatea, nu cred că poate fi drept de proprietate. Dacă e un privilegiu, nu poate fi acordat la nesfârșit. Nu știu care e soluția la noi. Cred că trebuie explicat foarte clar: contributivitatea este cel mai corect principiu posibil. Dacă există un raționament pentru care anumite categorii sociale, dar bine definite și limitate, le păstrăm într-un sistem special care să însemne o pensionare mai rapidă – dar nu la 45 de ani, că e o aberație – cu 5 ani mai devreme, nu cu 20. Nu poate fi atât de dezechilibrat tratamentul, pe unul îl pensionezi la 65 și pe altul la 40 și-i dau și pensie mai mare, deși nu a avut decât o contibuție mică. Pot să îi dau și un beneficiu, dar nu am cum să debalansez atât de mult”, a spus Dumitru.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu