Edi Iordănescu, greșeala fatală pentru România - Olanda: De la bătălia istorică, la relaxarea totală. Exemplul din 1992 ne-ar fi adus victoria

Asta ne-a lipsit: relaxarea. Relaxarea era abordarea corectă, a spus jurnalistul Val Vâlcu după meciul România - Olanda. Edi Iordănescu a greșit. Chiar și înainte de meci cu o zi, o ținea pe-a lui, pe ideea că tricolorii trebuie să dea totul, „jucătorii trebuie să dea dovadă de unitate în fiecare secundă şi sacrificiu total”. 

„În mod cert ne aflăm în faţa celei mai mari provocări din parcursul nostru împreună. Acum e nevoie de unitate în fiecare secundă, ambiţie fără precedent şi sacrificiu total într-o singură direcţie. Ceea ce am obţinut până acum nu e deloc puţin. Dar cei care îşi iau soarta în propriile mâini, ca bărbaţi adevăraţi, sunt cei care nu se mulţumesc nici cu mult, nici cu puţin. Sunt cei care vor tot! E un meci de acum ori niciodată, acesta e adevărul. Cu care te întâlneşti o dată în viaţă. Iar dacă grupul va reacţiona după chipul în care a fost construit şi a performat, atunci îşi va croi cu adevărat o soartă. Un destin", spunea Edi Iordănescu înainte de meciul România - Olanda. 

Ziceai că este în filmele americane. Cuvinte mari aruncate la tot pasul. Stres maxim. Presiune mare. Edi Iordănescu a băgat „curent” în jucători, dar n-a ținut decât vreo 20 de minute cât tricolorii au dominat meciul. Au început în forță, apoi, după primul gol dat de olandezi, au fost terminați psihic. Era și firesc să fie așa. Relaxarea era abordarea corectă, nu presiunea pusă de Edi Iordănescu pe umerii tricolorilor. Ca să nu mai spunem și de episodul cu binecuvântarea dată de preot.

Edi Iordănescu n-a făcut altceva decât să țină „generația de suflet” într-un stres continuu. Poate era nevoie de mai multă rațiune și mai puțină emoție, a mai zis jurnalistul Val Vâlcu. Strategia lui Edi Iordănescu a fost bună așa ca strategie... cât să țină 20 de minute. Edi Iordănescu s-a agitat degeaba și rezultatul a fost cel care a fost. 

Ce spunea jurnalistul Val Vâlcu încă de acum o săptămână:

„Danemarca era, în 1992, o echipă adunată de pe plajă, fotbaliștii plecaseră în vacanță, după ce au pierdut calificarea. Dar, Iugoslavia fiind sancționată de ONU și exclusă din competițiile UEFA, danezii au ajuns la Euro și au urcat în finală, pe care au și câștigat-o cu scorul de săptămâna trecută, în oglindă: 2-0 cu Germania.

Ploua, la vremea campionatului din 92, cu știri despre paradoxul danez: echipa se relaxa la piscină, sticlele de bere erau cărate cu sacul din cantonamentul danezilor, în timp ce adversarii exersau scheme de joc și alergau în jurul terenului, ca să se mențină în formă. Iar elevii lui Mikkelsen câștigau meci după meci.

Comentatorii sportivi au pus victoria Danemarcei pe seama relaxării. Nu jucau sub presiune, nu aveau niciun stres, fiindcă oricum își depășiseră statutul. Nici nu erau obosiți, cluburile la care erau legitimați nu îi storseseră de puteri, că nici nu jucau la cine știe ce mari cluburi, fuseseră eliminați din cupele europene mai repede ca italienii ori nemții.

Din acest punct de vedere, ai noștri ar trebui să domine Olanda, nu invers. Au reușit ce nimeni nu credea posibil, nu mai au nimic de demonstrat, n-ar trebui să aibă emoții. Iar un accident al celor mari este oricând posibil, nu s-a dat decret că o echipă de 815 milioane câștigă automat cu una de 139. Uite și Verstappen, s-a ciocnit în Austria de locul doi și a spart cuferele caselor de pariuri.

Poate e bine și că UEFA n-a dat decât 7000 de bilete românilor. Nu de alta, dar Țiriac și Năstase au spus că au pierdut salatiera fiindcă finala Cupei Davis s-a jucat la București și emoția în fața publicului de acasă a fost prea mare.

Așa că, până trece de Olanda, ”generația de suflet” n-ar trebui să mai pună atâta suflet, să fie ai noștri la fel de danezi ca fotbaliștii care s-au întors de pe plajă să ia trofeul, la a 9-a ediție a Europenelor”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News