Este sau nu este nevoie de educaţie sexuală în şcoli? Aceasta pare a fi controversa momentului, depăşind pe alocuri chiar şi criza sanitară generată de pandemia COVID-19.
Greşit înţeleasă şi interpretată în fel şi chip, educaţia sexual în şcoli este privită ca pe o modalitate de "transformare" negativă a copiilor. Fie pentru că ar ţinti copii prea mici pentru asemenea informaţii, fie pentru că i-ar învăţa pe aceştia despre menstruaţie, masturbare şi relaţii sexuale de la vârste la care, tradiţional, aceştia nu ar trebui să ştie aceste lucruri.
Cu toate astea, în România anului 2018 17.981 de adolescente și tinere cu vârsta sub 19 ani au devenit mame, arată datele Organizației Salvați Copiii. 674 dintre ele au mai puțin de 15 ani, iar 17.307 au între 15 și 19 ani. Dintre adolescentele-mame cu vârsta sub 19 ani, 12.906 sunt la prima naștere, 3.657 la a doua, 673 la a treia, 63 la a patra, 7 la a cincea naștere, iar una se află chiar la a șasea naștere. Există, însă, o problemă. Lipsa de asumare! Ca şi în cazul violenţei domestice, românii se prefac de multe ori că astfel de probleme nu există sau că nu pot apărea în familiile lor.
În mediul virtual, circulă de câteva zile o petiţie numită "Spune NU legii educaţiei sexuale la preşcolari", semnată deja de peste 23.000 de persoane. În expunerea de motive, iniţiatorii spun că "orice părinte cunoaște că nu poți să îi spui unui copil de 4-10 ani, unui preşcolar, unui şcolar şi unui elev din învăţământul secundar ce este masturbarea, să îi spui despre auto-satisfacere, despre relațiile cu persoane de același sex, despre contracepție și avort, nu poți să îi explici mai mult sau mai puțin amănunțit despre organele sexuale la o vârstă atât de fragedă". În plus, mai afirmă iniţiatorii, astfel de informaţii ar influenţa negativ dezvoltarea psiho-socială a copiilor.
Legea educaţiei sexuale în şcoli produce, pentru moment, controverse peste controverse, atât în societate, cât şi în politică, acolo unde este criticată chiar şi de foşti miniştri ai educaţiei
Totuşi, luând în considerare aceste lucruri, nu ar fi important ca şi copiii de vârste fragede (4-5-6 ani), ţintiţi frecvent de pedofili, să ştie că dacă nu vrei să fii îmbrăţişat sau sărutat este în regulă să spui nu, să ştie că nu este în regulă să pleci cu străinii sau chiar şi cu cunoscuţii fără ştirea părinţilor, să ştie că nu este în regulă să se lase ademeniţi cu dulciuri, jucării sau alte promisiuni? Sau, cel mai important, nu ar fi bine să ştie cum să reacţioneze în astfel de situaţii?
Greşit înţeleasă ar fi şi durata unui astfel de curs. Chiar dacă un an şcolar are 28 de săptămâni, nu înseamnă neapărat că şi educaţia sexuală s-ar desfăşura pe acest interval de timp. În fond, pentru preşcolari nu ar fi nevoie decât de două sau trei cursuri de responsabilizare şi conştientizare. La fel de bine, s-ar putea introduce cursuri de circulaţie, cursuri de alfabetizare media sau, de ce nu, de teatru, care i-ar învăţa pe cei mici arta argumentaţiei, a jocului de rol şi a improvizării.
*articolul reprezintă o opinie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu