EXCLUSIV  Efectele pandemiei asupra piloților. Osiceanu: Sesizez și o altă capcană în care s-a căzut pe perioada Covid-19

„Fără îndoială, pandemia a produs cea mai mare criză din istoria aviației mondiale. Efectele dezastruoase ale pandemiei în aviația civilă au fost atât pe orizontală, cât și pe verticală și au condus de la falimente până la sinucideri.

Un raport intern al companiei australiene Qantas, citat de Aviation News și “scurs” în presă, a produs fiori după publicarea lui în The Sidney Memo Herald și The AGE, două publicații prestigioase în mass media din Australia.

Negru pe alb, șefii Direcției de operațiuni zbor ai Qantas indică o serie de probleme provocate piloților de către pandemie și cu efecte directe asupra zborului.

Analiza a fost făcută special în scopul identificării cauzelor care au condus în ultimul timp la o creștere a numărului de apropieri nestabilizate și a cazurilor în care echipajele nu au realizat că aeronavele lor au depășit greutățile maxim admise pentru pistele și condițiile meteo de la acele momente creând posibilitatea apariției de accidente și incidente de zbor.

Concluziile raportului sunt greu de digerat pentru orice companie sau pilot în parte și voi enumera doar câteva dintre acestea:

1. Piloții companiei Qantas au demonstrat slabe performanțe și predispoziții de a face greșeli 

2. Lipsa antrenamentului este cauza principala a concluziei anterior menționate

3. Procedurile de rutină create și folosite pentru a asigura un minim de efort ocupă în mod nejustificat un timp mult mai mare decât cel normal sau acceptabil ca urmare a lipsei de antrenament. Acest timp crește și datorită unui factor neluat deloc în seama până acum de nimeni, în opinia mea, și anume gama deosebit de mare a modelelor tipului de avion zburat. De exemplu, piloții zboară cu aceeași licență, variante diferite ale avioanelor Boeing 737 seriile 300,400,500,600,700, 800, 900, așa după cum Airbus are 318,319, 320, 321, CEO, NEO, LR, XLR, ei putând efectua, într-o singură zi, zboruri cu 2 variante diferite al aceluiași tip de avion. Or tocmai lipsa de antrenament, care conduce la o rutină zilnică bună din punct de vedere operațional lipsind, pilotul în cauză se va vedea nevoit a se concentra și mai mult pentru realizarea procedurilor prevăzute în check list-urile avioanelor în condițiile în care fiecare model și varianta diferă ca parametri, tehnici impuse, poziționări ale aparatelor de bord etc. 

4. Urmare a punctului 3, atenția piloților este distrasă de la cel mai important lucru și anume de la a zbura avionul, se arată în raport. În aviație există un concept simplu și precis: „Fly, Navigate, Comunicate”, adică „zboară avionul, asigură navigația aeriană, comunică“, care în condițiile date se execută greu, cu greșeli, iar raportul indică că până și piloții cu mare experiență de zbor au înregistrat, ca urmare a lipsei de antrenament prelungite, greșeli și pierderi ale capacității de cunoaștere și recunoaștere cognitive.

5. Expertul în securitatea zborului, Brett Molesworth de la Universitatea New South Wales din Sidney, citat de către publicațiile amintite, indică într-un press release al universității faptul că este extrem de nedorită și de neplăcuta situația în care s-a ajuns acum, că piloții să uite efectiv a zbura corect sau a folosi corect mijloacele de control ale avionului, părți întregi din procedurile de zbor.

Ca opinie personală, sesizez aici și o altă capcană în care s-a căzut pe perioada pandemiei și anume aceea a scăderii aparente a numărului de accidente și incidente de-a lungul acesteia.

Doar că aici trebuie ținut cont de scăderea de până la 90% pe zi a valorilor de trafic raportate la nivel mondial față de anul de vârf 2019. În 2019 statisticile arătau că zilnic pe glob erau efectuate 100.000 de zboruri.

De asemenea, vorbim de rutina acumulată și activă încă, de instinctul de conservare al piloților, de modelul sinusoidal caracteristic activității de formare și perfecționare ale unui pilot care poate trece de la nivelul de copilot începător până la pilot instructor în circa 8-10 ani pe un tip de avion sau poate trece pe un alt tip de avion în circa 3 ani.

Faptul că toate companiile aeriene au pus accent prioritar nu pe menținerea antrenamentului piloților prin efectuarea suplimentară a unor sesiuni de simulatoare, ci exclusiv pe reducerea drastică a costurilor este una din cauzele situațiilor sesizate de către australieni.

Să ne gândim la situația piloților care, de la manșă, au ajuns la volanul unor autobuze (cazul pilotului instructor pe Airbus 380 de la Qantas al cărui tată a fost pilotul ce a adus în flota australiană primul Boeing 747, cu ambii copii piloți și care s-a angajat ca șofer de autobuz pentru a supraviețui financiar) sau al unor taxiuri, al celor care s-au sinucis în urma concedierii lor, al celor care s-au apucat de activități total în afară aviației!

Ultimul caz prezentat în România, al unei însoțitoare de bord care s-a sinucis înainte de Revelion, ca urmare, printre alte motive prezentate de presă, a stării de insecuritate oferite de către angajatorul ei, arată cât de prezentă este situația generată de pandemie, dar și lipsa sau ineficiența măsurilor luate la nivel global și național. Poate acum va înțelege toată lumea că orice activitate de transport aerian începe cu pilotul și apoi cu restul, că automatizarea are limitele ei și că totuși pilotul nu poate lucra de acasă”, a spus pilotul Cezar Osiceanu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News