Efectele regimului totalitar. De ce a trebuit să dispară Constantin Noica? Ionuţ Vulpescu, interviu cu acad. Nicolae Noica, directorul Bibliotecii Academiei Române

"Mi-am petrecut ultimele zile citind acest volum impresionant, Neamul Noica, unde ați realizat o adevărată anchetă genealogică de la jumătatea secolului al XIX-lea și până acum, pentru a explica mai bine patrimoniul moral și legitim al descendenților. Ce a presupus documentarea întreprinsă pentru volum? Am găsit foarte multe lucruri: acte testamentare, de la 1825, foi de zestre, mărturii! E o mărturie cum că Nicolae Romanov a trebuit să doarmă la hotelul lui Iacovache Noica, neacceptând tratații de la el, mergând să se ospețească de la bulgari", a spus Ionuţ Vulpescu.

"Vedeți, preocupându-mă problemele acestea de istoria construcțiilor, am spus la un moment dat că e păcat să nu încerc să strâng documente și despre înaintași, că până la urmă activitatea lor este cea care ne-a influențat și ne influențează. Un alt argument a fost acela că toată lumea vorbea de Constantin Noica. Totuși, Constantin Noica nu a apărut așa, din neant, ci dintr-o familie deosebită, unde mulți dintre cei care au făcut parte din ea au fost diverse personalități. Amintesc așa, în câteva cuvinte: străbunicul, Iacovache Noica, era un mare agricultor. A fost pe la niște expoziții de agricultură la Paris și, auziți, a avut 17 copii din 2 căsătorii. Unii s-au prăpădit. Au rămas 13-14, dar ce m-a impresionat era faptul că se povestea că luau masa cu regularitate la o anumită oră. Auziți! 13-14 copii! Și a înțeles să îi educe atât de bine, încât câțiva dintre ei au devenit mari personalități ale culturii și tehnicii românești. A fost, din ce am reținut eu, un doctor, Dumitru Noica. Un mare specialist, coleg cu Gheorghe Marinescu. Era un mare clinician. Apoi însuși tatăl lui Constantin Noica era cu studii de agricultură absolvite în Germania. Și cei care scriau biografia lui Constantin Noica ziceau „ce, un oarecare administrator!” Era un om cu o pregătire! Toți acești oameni au înțeles să facă un efort pentru a sprijini societatea românească din care proveneau", a replicat Nicolae Noica.

"Forţa României stă în familii de tipul Otescu şi Noica"

"Nicolae Titulescu spune undeva: „socotesc că forța României stă în familii de tipul Otescu și Noica, adică o familie de învățători și una de agricultori”. Clasa de mijloc, cum am spune. De ce credeți că societatea noastră de azi nu mai are astfel de nuclee de familii de clasă de mijloc?", a mai spus moderatorul. 

"Am găsit acest document, al lui Titulescu, care m-a impresionat, și era vorba despre exact ce spuneți dvs., clasa de mijloc. Din păcate, după 1948, în regimul pe care l-am trăit cu toții, s-a căutat o egalizare. Agricultorii – pentru că noi avem în România niște posibilități excepționale pentru a rezolva problemele acestui domeniu – ei bine, au dispărut agricultorii, au dispărut meseriașii, a dispărut în totalitate, cum spuneți dvs., clasa de mijloc. Și după părerea mea, singura cale de a redresa lucrurile ar fi să ne reîntoarcem la școlile profesionale. Nu toată lumea trebuie să aibă diplomă. Cu diploma trebuie să fii un meseriaș bun. Eu, cel puțin, în domeniul acesta, al constructorilor, constat cu părere de rău că adevărații meseriași au dispărut. Pe urmă, forța de muncă de aici, de la noi, pleacă, fie în Germania, fie în Italia. Vreau să vă spun că muncitorii români în străinătate sunt foarte bine apreciați. Pentru conștiinciozitate, pentru seriozitate, și ar trebui să facem aici un efort pentru a rezolva acest lucru", a continuat academicianul.

De ce a trebuit să dispară Constantin Noica

"E o istorie întreagă în această carte, Neamul Noica. Spuneți undeva că ați învățat reziliența de la Alexandrina Vlădescu, din ramura Vlădescu a familiei. Ce a însemnat reziliența pentru familia Noica? Sau altfel spus care a fost momentul cel mai greu din această istorie pentru familia dvs.?", a întrebat Ionuţ Vulpescu. 

"Sigur că a fost perioada dintre cele două războaie, dar problema cea mai dificilă a fost la schimbarea regimului. Așa cum știm cu toții, regimul care a venit, cel totalitar – pentru că nu prea îmi place mie să spun regimul comunist – nu a făcut decât să egalizeze pe toată lumea, iar oamenii care aveau o anumită educație și cultură trebuiau să dispară. Așa a dispărut Constantin Noica. Țin minte, am trăit un lucru care pe mine m-a impresionat. La vârsta de vreo zece ani, prin 1952, tatăl meu a fost arestat. El era medic. Și două lucruri m-au impresionat atunci. A doua zi, mama a scos din bibliotecă Enciclopedia lui Gusti. Din 1938, care ne tot străduim să mai scoatem și noi și nu suntem în stare. Și a tăiat portretele din față. Noi, copiii, am întrebat: „de ce tăiem portretele ăstora cu barbă?” Ne-a explicat că era vorba de Regele Carol I, de Carol al II-lea, și că tatăl ei, care se numea Costescu, a fost general și a fost aghiotantul lui Carol I, și noi nu trebuie să știm acest lucru, fiind copii, și să nu spunem niciodată. Mi s-a părut extraordinar de important acest lucru, de a șterge total trecutul", a precizat academicianul Nicolae Noica. 

Ulterior, acesta a explicat şi de ce se referă la regimul comunist drept regim totalitar. 

"Știți, „comunist” spune toată lumea. Regimul acesta care impunea să se facă numai ce vor șefii. Asta e gândirea mea.

Nu s-a schimbat, din contră. Autoritar a fost în continuare. Chiar astăzi am fost la o întâlnire în Amfiteatru, aici, la Academie, și se spunea, vorbindu-se despre Constituție, că în perioada 1938 a fost o Constituție totalitară, a lui Carol al II-lea. A fost și atunci, a fost și în sistemul comunist. Din păcate, comuniștii omorâseră și omorau și cultura, pe când, în timpul lui Carol s-au făcut niște lucruri extraordinare din punctul de vedere al educației și culturii", a concluzionat academicianul.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News