Efectul paradoxal al criticilor la adresa lui Iohannis
Presa trebuie să critice. Asta așteaptă publicul. Știrile pozitive au dus la prăbușirea audiențelor unui post de televiziune, în 2001, fiindcă a decis să nu mai difuzeze informații despre accidente și crime, la jurnal. Totuși, să critici doar ca să critici...Românii îi spun găsirea de nod în papură. ”Fabulos” este că majoritatea criticilor la adresa lui Klaus Iohannis vin din partea unor ziariști de dreapta.
După conferința-bilanț a celor celor 100 de zile la Cotroceni, mă așteptam la o schimbare de discurs. Nici vorbă: fie au ignorat evenimentul, fie au continuat să-l critice pe Iohannis.
Asta e, s-or fi schimbat echipele. Dar, sunt criticile justificate, sau doar se caută nod în papură? Evident, nu mă pot pune în pielea talibanilor, a activiștilor care au propriile așteptări.
Dacă ne-am limita, însă, la analiza comunicării publice, era important ca mesajul transmis de la Cotroceni să corespundă imaginii pe care și-a creat-o actorul politic. Consecvența este, de asemenea, apreciată de public. Klaus Iohannis a fost ales pe ideea ”tace și face”. Să-i reproșezi că apare prea rar la televizor e ca și cum ai reproșa apei că e udă. În plus, arată că n-ai înțeles nimic din mandatul lui Traian Băsescu, poreclit cucul de la ora 18,30.
”Nu am de gând să preiau rolul Opoziției”, o frază cheie rostită la Cotroceni, rezonează cu așteptările celor care nu l-au votat pe Iohannis, sau care nu votează PNL. Și a celor care au ieșit la referendum pentru demiterea lui Traian Băsescu. Era bine când fostul președinte își aroga și rolul Puterii și pe cel al Opoziției?
Nu doar sondajele de opinie, ci și votul a arătat că majoritatea românilor resping acest model. Iohannis a declarat că își dorește un guvern liberal (normal, a fost președinte PNL), dar a insistat că partidul trebuie să-și construiască majoritatea, în Parlament.
Ce altceva să facă? Șicanele, blocajele, mapa profesională, scrisorile scoase din mânecă la jurământul miniștrilor, s-au dovedit ineficiente. Nu au rezolvat nimic, dar au crescut tensiunile din societate și au oferit adversarilor justificări. Cred că o strategie asemănătoare ar duce la același rezultat: pierderea rapidă a sprijinului popular. Crește fidelitatea talibanilor, dispare simpatia celor neimplicați, a neutrilor etc.
Traian Băsescu, jignind milioane de români, a lansat un atac aberant la adresa Regelui Mihai. Acum, foști susținători ai săi îi reproșează lui Klaus Iohannis că a participat, la Peleș, la o aniversare regală. Ce să mai spui?
Spre deosebire de președintele jucător, Iohannis și-a afirmat poziția de arbitru: a sesizat Curtea Constituțională, în cazul imunității, a lansat declarații politice de condamnare a practicii, inclusiv la bilanț. Ce să facă, mai mult?
Culmea, apărătorii statului de drept îi repoșează lui Iohannis că se limitează la atribuțiile scrise în Constituției.
Cu așa critici, Iohannis nu mai are nevoie de laude. Cât timp românii mai păstrează amintirea mandatului Băsescu, sprijinul majorității votanților este asigurat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
