Efectul răului mai mic
Intr-o analiza postata ieri, comparam cele trei scenarii propuse de Victor Ponta, de Traian Basescu si de Crin Antonescu.
Primul considera ca fortele politice trebuie sa se coalizeze pentru a lupta cu regimul Traian Basescu. Cel de-al doilea crede ca, daca PSD cucereste si institutia prezidentiala, atunci justitia va fi compromisa si la fel reformarea statului. In fine, Crin Antonescu, opinie la care am subscris si eu, crede ca, in acest moment, constructiv este ca cetatenii sa se lupte nu impotriva lui Traian Basescu, care oricum e pe faras, ci impotriva PSD, care, daca invinge, poate redeveni un partid stat. Si extrem de periculos pentru democratie. Dar ce inseamna, daca ne plasam in acest al treilea scenariu, optiunea pentru raul cel mai mic?
Este clar ca si de aceasta data romanii vor fi condamnati nu la optiuni intre scenarii pozitive, ci la alegerea unui scenariu care sa produca cat mai putine prejudicii. Este un blestem pe care insa trebuie sa ni-l asumam. In ce consta el?
PSD ocupa in acest moment aproape jumatate din spectrul politic daca luam in calcul si partidele care fac parte din coalitia guvernamentala, fiind canibalizate de socialisti. Iar dincolo, in dreapta, ca un fel de oglinda sparta, sunt mai multe formatiuni. Probabil ca si in urma alegerilor europarlamentare cel mai creditat partid de dreapta de catre cetateni va fi PNL. Apoi urmeaza PDL. Vine la rand PMP. Adica Partidul Miscarea Populara. Era cat pe-aci sa scriu PMB, adica Partidul lui Basescu. Aceste trei formatiuni teoretic ar putea capacita electoratul de dreapta si ar putea obtine o victorie la prezidentiale sustinand un singur candidat. Ceea ce ar putea echilibra scena politica. Guvernul ar fi astfel controlat nu numai de un Parlament in care detine majoritatea, ci si de o institutie prezidentiala nesubordonata PSD. Sigur ca aceasta presupune si riscul inerent al unor viitoare conflicte interinstitutionale. Va fi neliniste in Romania. Si nicidecum liniste. Dar asa arata, ce sa-i faci, raul cel mai mic.
Cum ar putea insa sa se infiripe, intr-un termen atat de scurt, o alianta de circumstanta cu un scop bine definit, acela de a propulsa un presedinte de dreapta intre partide care pana acum si-au scos ochii? Iata o intrebare care merita toti banii, intrucat constituie cea mai importanta provocare a acestui an.
In dreapta spectrului politic nu exista decat doi politicieni de prim rang. Unul este Traian Basescu care, dupa opinia mea si a unei importante parti a electoratului de dreapta – ca sa nu mai vorbim de electoratul de stanga –, s-a compromis pe parcursul celor doua mandate. El a demonstrat ca nu intelege democratia si a facut compromisuri dureroase pentru viitorul Romanie de dragul pastrarii puterii. Celalalt este Crin Antonescu. Liderul liberal a suferit in ultima vreme lovituri dupa lovituri, platind costul ruperii USL si costul tradarii unor oameni pe care i-a crezut fideli si apropiati si care nu au fost decat oportunisti. In continuare Crin Antonescu va mai fi tradat. Cel mai important adversar intern al sau este Calin Popescu Tariceanu. Care ocupa o pozitie extrem de importanta in arhitectura Parlamentului si a statului. Si se bucura de protectia fostului aliat al lui Antonescu, Victor Ponta, devenit astazi principalul sau inamic. Cel mai important handicap al lui Antonescu este insa propriul sau angajament electoral. Repetat si rasrepetat. Daca PNL nu obtine la europarlamentare minimum 20 la suta, va demisiona si nu va mai reveni la conducerea PNL. Un om politic care isi joaca astfel cariera pe muchie de cutit.
Citește mai multe pe CorectNews
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
