El a fost geniul literaturii române care nu dormea noaptea. Scria până-n zori şi bea 3 litri de cafea zilnic
Adora să scrie noaptea, cu geamurile deschise indiferent de anotimp, în completă solitudine, cu nelipsita ceaşcă de cafea pe birou. Nu se oprea din scris decât spre dimineaţă.
Liviu Rebreanu era cunoscut drept un mare cafegiu. Avea chiar o măsuţă din lemn, frumos sculptată, de pe care îi plăcea să-şi servească licoarea energizantă în special la ore târzii în noapte, în timp ce scria.
Vezi această postare pe Instagram
Evadare în noapte
"De ce scrii noaptea?" îl întreabă Camil Baltazar, un contemporan și un apropiat al lui Liviu Rebreanu. Iată dialogul redat în volumul "Din romanul existenţei mele literare" semnat de C. Baltazaz:
"Întâi, pentru că mă pot izola și concentra mai bine. Apoi, vezi dumneata, noaptea își are taina ei personală; întunericul opac îți dă senzația haosului inițial, care cred eu că și el a fost întunecos. Din această pâclă se desprind figurile luminoase ale personajelor închipuite. Dumneata știi, dragă prietene, cum lucrez eu aici, la țară – cu toate ușile și ferestrele deschise prin care năvălește negrul de funingine al nopții. Singura lumină existentă e lampa asta Aladin de pe birou. Am încercat să scriu ziua. Nu am reușit, însă ziua toate lucrurile sunt clare. Noaptea, însă, nebuloasa întunecimii e creatoare de imagini, de viziuni. „Scriam numai noaptea, ca totdeauna, într-o liniște ideală. Când deschideam ferestrele, se auzeau apele Someșului murmurând parcă numai amintiri.”
Practica "robinsonada"
Ca mai toți scriitorii noștri, Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Marin Preda și alții, și Liviu Rebreanu practica „robinsonada” (Al. Oprea), cu alte cuvinte, se refugia în locuri pitorești, unde liniștea era stăpână, fiind create resorturile psihologice propice travaliulului artistic. „Când lucrezi la o carte de dimensiuni mai mari, cum e romanul, declara Liviu Rebreanu, trebuie să ai posibilitatea să te izolezi, să te concentrezi complet, să trăiești atmosfera pe care dorești s-o creezi, să te familiarizezi cu oamenii pe care încerci să-i zugrăvești. De aceea, totdeauna, pentru fiecare carte, am căutat să evadez, să mă retrag undeva…..".
Pasionat de maşini
Puţină lume ştie că Liviu Rebreanu a fost un împătimit al maşinilor, făcând parte din clubul select al deţinătorilor de automobil din perioada interbelică. “A fost primul deținător de mașină din România care nu era politician sau om de afaceri. A avut un Chevrolet din 1926. Și-a luat aceeași marcă în 1928, dar de această dată cu frână pe patru roți – îi scria Puiei cât de entuziasmat era. Apoi, pentru a face rost de bani, primele două le-a închiriat, legal, serviciilor de taxi. Scrie în Jurnal că a fost la Metrologie, să obţină avizele necesare…”, spune muzeograful Adrian David într-un interviu pentru Scena9. “În 1930 și-a luat un Dodge, pe care și l-a oprit pentru el. Și, la biroul acesta și-a «făcut» școala de șoferi, a fost simulatorul lui auto, dacă vreți. El stătea pe fotoliu aici «la volan», soția cu fiica pe canapea…. «Curba la stânga» «Frână!»“, a simulat muzeograful, în interviul amintit, deprinderile de şofer ale lui Liviu Rebreanu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
