Elizabeth Hawley, Cronicarul Himalayei, a decedat. Viaţa de jurnalist trăită la extrem

Elizabeth Hawley avea 94 de ani și suferea de pneumonie, relatează myrepublica.com.

Jurnalista americană Elizabeth Hawley, ale cărei cronici ale expediţiilor și tragediilor din Himalaya, întinse pe 50 de ani, i-au adus renumele de "Sherlock Holmes al lumii montane", s-a stins acolo unde şi-a trăit adevărata viaţă: pe munte. Hawley şi-a construit o reputație ca fiind una dintre cele mai autoritare voci pe alpinismul himalayan, după ce s-a mutat în Nepal în 1959 ca jurnalist, unde a continuat să trăiască până la moarte.

Cinci decenii de cronici ale Himalayei

Corespondent Reuters la Kathmandu, miss Hawley a ținut timp de 5 decenii evidența tuturor expedițiilor din Himalaya nepaleză. Totul la nivel de detalii esențiale: componenţa echipei, palmares individual, sosirea și plecarea din Nepal, vârful ales, traseu de apropiere, ruta de ascensiune, tabere (cu altitudini și date calendaristice), tentative spre vârf, reușite, probleme deosebite. A creat astfel, cu pasiune și acuratețe desăvârșită, o arhivă de date unică, bazată pe interviuri directe (nu pe e-mail !) cu toți membrii expedițiilor, atât înainte cât și după ascensiuni. O muncă titanică.

"Datele erau apoi analizate, comparate și sintetizate în rapoarte dedicate fiecărui sezon expediționar din Nepal-Himalaya, preluate apoi de cele mai importante publicații de profil. Nu există o altă arhivă alpinistică mai riguroasă și mai completă." menţionează pe pagină sa de facebook, alpinistul român Ticu Lăcătuşu, primul român care a doborât cel mai înalt vârf din lume, vârful Everest.

Ticu Lăcătuşu, privilegiat. Amintiri cu o jurnalistă de excepţie

Alpinistul român a povestit câteva repere legate de Elizabeth Hawley:

"Prima mea întâlnire cu Elizabeth Hawley a fost în aprilie 1994, înaintea tentativei de premieră mondială pe versantul nord-estic al Everestului. (Constantin Ticu Lăcătuşu este primul alpinist român care a urcat pe Everest, 8.848 m, la 17 mai 1995 - n.r.). Avea un simţ foarte fin pentru proiectele mai deosebite și, de multe ori, discuțiile vizau nu doar expediția în cauză, ci și contextul alpinismului himalayan sau situația social-politică din Nepal. După ce am revenit din Tibet, ne-am revăzut la vechiul ei birou din Tiger Tops, lângă palatul regal. Mă interesau toate informațiile legate de expediția tragică din Dhaulagiri, 1992 și, în primul rând, ce se știa despre Taină și Sanda. A luat un dosar pe care scria "Romanian Dhaulagiri Expedition, Spring 1992" și a început să-mi spună povestea, cu calm, de-a fir a păr. Inclusiv mărturiile relevante ale altor alpiniști ce au fost ulterior pe același traseu. Am filmat totul și parte din acel video a fost inclus în filmul "Lungul drum spre Dhaulagiri", realizat în 1996, după prima mea expediție acolo." şi-a început povestea, Lăcătuşu.

Primirea alpiniştilor sosiţi în Katmandu

"Imediat după aterizarea în Kathmandu știai că va urmă, invariabil, telefonul lui miss Hawley. Uneori, de-abia ajungeam în pat, după un zbor lung și obositor și goarna telefonului de hotel mă readucea brusc în lumea reală: "Mr. Constantin, I'm Elizabeth Hawley, welcome to Kathmandu!" ("Domnule Constanti, sunt Elisabeth Hawley, bine ai venit în Kathmandu" - trad. red.). Aranjam datingul foarte rapid; o admiram și o respectam pentru ceea ce face și încercam să-i ușurez munca arătându-i întreagă disponibilitate. Toate întâlnirile-interviu au avut loc la hotel. Întotdeauna sosea la volanul nu mai puțin celebrei broscuțe albastre VW (un Beetle din 1965!). Mai puțin în ultimii ani, când venea însoțită de un tânăr asistent local care preluase și jobul de driver al aceleași broscuțe, upgradată între timp cu un strat nou de vopsea, tot albăstrui, dar altă nuanță, mată. Strălucirea albastrului metalizat din anii '90 se pierduse, dar miss Hawley era mereu aceeași. Același ritual, aceeași răbdare și meticulozitate, aceeași eficientă. Ne ura succes și rămânea să ne revedem după expediție. Apoi, pleca la un alt hotel pentru a repetă ritualul cu alți alpiniști. Totul se relua, după întoarcerea de pe munte." povesteşte acelaşi Ticu Lăcătuşu.

O miss Hawley strălucitoare

"Mi-a rămas vie imaginea unei miss Hawley strălucitoare, într-o rochie de seară lungă și purpurie, cu ocazia Jubileului de Aur al Everestului, în 2003. Eram invitați la o recepție la ambasada britanică din Kathmandu. Ea era printre somitățile prezente, alături de Sir Edmund Hillary, Reinhold Messner, Peter Habeler, Jamling Norgay (fiul marelui Tensing). Prin Himalayan Trust, înființat de Hillary, a avut o implicare extraordinară și pe plan umanitar, în sprijinul comunităților nepaleze izolate din Himalaya.

În 2015, miss Hawley nu a mai putut veni la hotel. Am fost eu la reședința ei, pentru ultimul interviu, după o expediție pe Tsartse. Atunci mi-a spus că starea de sănătate o obligă să-și încheie activitatea, dar munca de actualizare a arhivei himalayene va fi preluată de o echipa tânăra. Privitor la retragere, tocmai afirmase "I retire when I die. It might be the same thing." ("Mă retrag când voi muri. E cam acelaşi lucru." - trad. red.). Între timp, toate informațiile din vasta sa arhivă fuseseră deja digitalizate (împreună cu Richard Salisbury) și astfel a apărut Himalayan Data Base, disponibilă și online și în proces de update continuu." este povestea extraordinară, postată pe pagina lui de facebook, a românului Ticu Lăcătuşu, alpinistul care a avut privilegiul de a o cunoaşte pe Elizabeth Hawley, "Cronicarul Himalayei".

Vârf în Himalaya cu numele jurnalistei

Potrivit lui Ang Tshering Sherpa, fostul preşedinte al Asociatiei de alpinism din Nepal, Hawley a fost singurul expert de munte din Nepal, după Harka Bahadur Gurung. "Am întâlnit-o în 1969, când tocmai am trecut examenul SLC", a povestit Sherpa, pentru myrepublica.com. "Ea ne inspira să lucrăm la turismul montan din Nepal. Am lucrat 43 de ani pe turismul montan și ea este inspirația mea", a adăugat Sherpa.

Elizabeth Hawley s-a născut la Chicago, în anul 1923. A absolvit University of Michigan (relații internaționale) în 1946 și a început să lucreze pentru revista Fortune din New York. În Nepal a ajuns ca jurnalist, în 1959. "I didn't plan to stay. But I just didn't leave" ("Nu am plănuit să rămân. Dar nici nu am putut să plec." - trad. red.). A fost corespondent Reuters și consul onorific al Noii Zeelande la Kathmandu. Sir Edmund Hillary a descris-o ca "a bit of terror" ("o mică de teroare"), dar "prietenia ei a fost de aur și a ținut toată viața". Pentru Reinhold Messner, a fost "first-class journalist" ("jurnalist de primă clasă"), iar Kurt Diemberger o considera "a living archive" ("o arhivă vie"), înainte de deces.

[citeste si]

Pentru comunitatea alpină internațională, miss Hawley rămâne un reper de corectitudine și profesionalism. Lasă în urmă o contribuție infinită la istoria alpinismului himalayan și va rămâne o legendă vie pentru norocoșii care au cunoscut-o, este remarca finală a lui Ticu Lăcătuşu.

Ca recunoaștere a contribuției sale la turismul montan din Nepal, guvernul din Nepal a numit un munte după ea - Peak Hawley - în 2011.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News