Emoţii care ne pot vindeca. Mecanismul de ghidare emoţională

DeCeNews vă prezintă o rubrică săptâmânală destinată celor care doresc să-şi rezolve problemele de sănătate prin metode specifice terapiilor complementare, să-şi echilibreze organismul la toate nivelele, sau pur şi simplu doresc să se regăsească pe sine, acesta fiind şi scopul aplicăţiilor practice care vor fi prezentate pe parcurs.

Tocmai v-ati schimbat serviciul si sunteti invitati la o petrecere cu noii colegi. Intrati in restaurant si evaluati instinctiv celelalte persoane. Fara sa va dati seama, in primele 5-6 minute culegeti informatii extrem de importante pentru a determina cine va sunt potentiali prieteni si cine ar putea fi potentialii inamici in incapere. Dupa care nivelul nostru de agitatie scade si incepem sa relationam cu ceilalti conform cu primele informatii culese. In primele 5 minute am aflat peste 90 la suta din informatiile care ne vor dicta comportamentul fata de viitorii nostri colegi in urmatorii cativa ani. De regula surprizele ulterioare sunt rare…

Noaptea petrecerii a trecut si suntem la 24 de ore dupa eveniment. Ce figuri ne amintim de acolo? O colega care ne-a facut sa zambim, un coleg care ne-a facut sa ne simtim jenati. Figura noului nostru sef…pe scurt figurile care au avut impact emotional asupra noastra…De ce? Cum se justifica toate aceste etape pe care le-am parcurs aproape inconstient?

Raspunsul este relativ simplu: fiecare dintre noi avem “implantat” din nastere un bioalgoritm care ne permite sa evaluam favorabilitatea stimulilor din mediul inconjurator pentru supravietuirea noastra. “Programul” respectiv este o mostenire de la stamosii nostrii (un atavism), care le-a permis sa aprecieze foarte bine ce anume este periculos din mediul inconjurator si cat este de periculos. In acelas timp, ii ajuta sa vada care sunt lucrurile folositoare din jur, cat de folositoare sunt acestea, eventual si in ce fel.

Este un adevarat mecanism de ghidare emotionala si este aproape perfect. Datorita lui am ajuns aici, in locul in care suntem. Evolutia a perfectionat vechiul mecanism de aparare al omului primitiv (cel care il facea sa ia decizia corecta de a ataca sau a fugi din fata pericolului) atat de bine incat rezultatul sau este ceva infinit mai rafinat decat acesta. Comparatia intre modul in care cele doua ne ajuta sa detectam si sa facem fata provocarilor vietii ar semana foarte bine cu comparatia intre modul in care descriu un peisaj o poza alb-negru si una color.

Cat de mare este insa gradul sau de perfectiune? Este mecanismul de ghidare emotionala infailibil? Este “ghidarea” care ne-o ofera lipsita de erori? Nu, fiindca daca ar fi fost asa am fi fost cu totii sanatosi, fericiti, si am trai fara nici un fel de probleme. De fapt, majoritatea problemelor noastre, inclusiv de sanatate provin din cauze legate de erorile ghidului emotional.

Raspunsul la aceaste intrebari mi-a fost oferit de intalnirile cu o categorie de oameni care sunt intr-o situatie greu de rezolvat: bolnavii care sufera de boli asa-zis incurabile. Stand de vorba cu unii dintre acestia am ajuns la o concluzia ca exista emotii care imbolnavesc, la fel de bine cum exista si emotii care pot vindeca sau pot ajuta in mod substantial vindecarea. Exista erori in ghidarea emotionala, dar si “antidotul” acestora emotiile pozitive, vindecatoare.

Nu am vazut inca, de exemplu, un bolnav de cancer a carui boala sa nu aiba la baza o trauma emotionala. Am cunoscut insa si bolnavi de cancer care s-au vindecat prin intermediul credintei sau pur si simplu prin cultivarea atenta si perseverenta a emotiilor pozitive. Rezultatul este ca ei traiesc si astazi, complet transformati in bine chiar de catre boala care ar fi urmat sa ii rapuna candva.

Exista deci speranta ca sursa rezolvarii ar putea fi chiar in interiorul problemei insasi, acolo aflandu-se ascunsa de cele mai multe ori si lectia de viata pe care o avem de invatat cu ocazia acelei experiente. Cateodata poate fi curajul, alta data credinta nestramutata in Divinitate sau unul din nenumaratele lucruri pe care le putem invata din incercarile acestei vieti. Vom vedea mai multe despre aceasta in episoadele urmatoare ale serialului.

Pentru inceput, putem imparti emotiile in doua categarii: pozitive si negative (desi vom vedea ca nu este cel mai fericit mod de a le clasifica). Este usor de inteles ca acumularea de emotii negative destabilizeaza anumite subsisteme ale organismului, fapt care poate duce catre boala.

Interesant este insa si urmatorul fenomen: emotiile pozitive si negative produc efecte diametral opuse pe doua functii de baza ale organismului: respiratia si pulsul.

Emotiile pozitive induc o stare de coerenta a functiilor biologice, care se reflecta imediat intr-o respiratie calma, clara si linistita si un puls care are mici variatii modulate sinusoidal. In studiile efectuate in ultimii ani in mari clinici de cardiologie din lume s-a constatat ca prezenta constanta a acestor stari induce starea de sanatate generala a intregului organism. De notat este faptul ca pulsul de regula nu este riguros constant, ci are variatii care pot fi bruste in cazul emotiilor negative si cu o tenta sinusoidala in cazul celor pozitive. In cazul emotiilor negative extrem de intense respiratia devine atat de fragmentata incat nici nu ne putem da seama foarte clar cand inspiram si cand expiram.

Am putea sa ne controlam emotiile? Este o intrebare foarte buna, mai ales fiindca emotiile noastre sunt, in general, stari spontane, deci nu sunt provocate de decizii constiente ale noastre. Raspunsul il gasim in marile traditii ezoterice ale omenirii: intelepti din diverse zone ale planetei, care au trait in diverse epoci au realizat acelasi lucru: faptul ca cea mai buna parghie pentru controlul emotiilor este una cu care ne nastem si care ne este la indemana tot timpul: respiratia.

Pentru a va convinge va propun urmatorul exercitiu extrem de simplu si eficient care este foarte util atunci cand doriti sa realizati conversia emotiilor negative in emotii pozitive: luati pozitia asezat pe un scaun, cu coloana dreapta, relaxata si cu ochii inchisi. Atunci cand simtiti ca inspirati, spuneti-va in minte: “acum inspir”, iar cand expirati spuneti-va in minte “acum expir”. Repetati acest lucru timp de circa 2-3 minute, apoi observati-va starea interioara. Veti remarca instalarea calmului binefacator. Starea organismului dumneavoastra a devenit coerenta.

Citeşte şi:

Zâmbetul lui Buddha

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News